Gherman Sakelaridis

Gherman Sakelaridis (în lume Georgios Sakelaridis) a fost mitropolit grec al Eleftheroupolei (Pravișta), născut în 1875 în Asia Mică și ucis la 5 sau 6 iulie 1917 în timpul ocupației bulgare a Macedoniei de răsărit. În Grecia este cinstit ca etnomartir, adică mucenic al neamului. Izvoarele noastre nu arată o canonizare ortodoxă și nu dau o zi de prăznuire.

Studiile și episcopia

S-⁠a născut în 1875 în Arvanitohori (Arnautchioi), lângă Nicomidia, în Asia Mică, pe atunci în Imperiul Otoman. A învățat la Constantinopol și a absolvit în 1898 Școala Teologică din Halki, cu rezultate bune. A fost hirotonit preot și a slujit ca protosinghel la Mitropolia Heracleei (după un izvor bulgar, întâi ca arhidiacon la Nicomidia și din 1902 protosinghel la Heraclea). La 17 iulie 1903 a fost ales episcop de Nazianz, ajutor al mitropolitului Grigorie al Heracleei și Rhaidestului; potrivit izvorului bulgar, a fost hirotonit la 15 august la Rodosto de Grigorie, împreună cu episcopii Ioachim al Metrei și Atirei și Filotei al Hariupolei. La 23 mai 1906 a fost ales mitropolit al Prespei și Ohridei, cu scaunul la Crușevo, în Macedonia de sus, și după izvorul grecesc a adus o contribuție însemnată în Lupta macedoneană.

După izvorul grecesc, în 1908, în urma unor intervenții energice ale Porții înalte din pricina activității lui în favoarea grecilor, a fost mutat la Mitropolia Eleftheroupolei. Izvorul bulgar dă la 16 iulie 1909 mutarea la scaunul din Pravișta și spune că a ajutat propaganda armată greacă din Macedonia, ținând legătura și cu Ion Dragumis. Ca episcop a fost foarte activ pe plan religios și național și a luat parte la războaiele balcanice. A denunțat cruzimile și jafurile bulgarilor față de greci, fiindcă bulgarii interziceau limba greacă și săvârșeau uciderea și exilul preoților, învățătorilor și altor cetățeni.

Arestarea și moartea

Activitatea lui națională era urmărită de multă vreme de bulgari, care au hotărât să-⁠l aresteze. După ce au ocupat Macedonia de răsărit, l-⁠au arestat și l-⁠au închis la Pravi, la 11 februarie 1917, unde l-⁠au ținut în lanțuri și l-⁠au chinuit timp de cinci luni în subsolul sediului administrației orașului, împreună cu alți greci, adesea fără hrană și îndurând multe purtări nelegiuite și umilitoare ale bulgarilor. Un izvor bulgar spune că a fost arestat în februarie 1917 de soldații bulgari ca spion.

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1917 l-⁠au scos din închisoare, cu o escortă puternică de ostași, sub pretextul că-⁠l duc la Drama sau în Bulgaria. De fapt l-⁠au dus la mucenicie. L-⁠au sfârtecat cu lăncile lângă o fântână, între așezările Dato și Amigdaleonas din Filipi. Apoi l-⁠au spânzurat într-⁠un plop și au aprins foc sub trupul lui. Trupul l-⁠au aruncat într-⁠o fântână secată. Izvorul bulgar spune că a fost spânzurat la 6 iulie într-⁠un copac lângă satul Bereketli.

Aflarea mormântului

După eliberarea Pangeului, în 1918, în urma unei căutări coordonate de nepotul etnomartirului, avocatul Vasile Diamantoglu, s-⁠a găsit mormântul fără nume în care îl îngropaseră armata bulgară de ocupație, la îndemnul unui păstor otoman, care văzuse pe ascuns spânzurarea ierarhului. A fost îngropat în cele din urmă la 12 mai 1919 în curtea bisericii Sfântul Nicolae din Eleftheroupoli, iar în 1920 i s-⁠a pus un bust. Lespedea de piatră a fântânii lângă care a fost spânzurat se păstrează azi, ca mărturie a muceniciei, la mănăstirea Sfântul Sila din Kavala.