Ioan de la Kocetovka

Fericitul Ioan de la Kocetovka (în lume Ivan Ivanovici Potașev, 1839-1886) a fost nebun pentru Hristos în satul său, Kocetovka, din gubernia Penza. Biserica Ortodoxă Rusă l-⁠a trecut în 2018 între sfinții cinstiți local ai mitropoliei Penza, fiind singurul sfânt local al acestei mitropolii; nu este o canonizare a întregii Biserici. Este pomenit după izvoare la 12 iunie (30 mai pe stil vechi), ziua adormirii.

Copilăria

S-⁠a născut la 1 ianuarie 1839 în Kocetovka, ținutul Nijnii Lomov, din Ivan Ignatievici și Varvara Stepanovna, iobagi ai moșierului Ivan Mihailovici Kuznețov. Încă din adolescență se vedea o rânduială deosebită a sufletului: nu lua parte la jocurile semenilor și nu se gândea la căsătorie. Păștea turma, cosea haine, citea Ceaslovul și Psaltirea și umbla în pelerinaj pe la bisericile și mănăstirile din jur, ajungând și la Lavra Peșterilor din Kiev.

Nebunia pentru Hristos

De la un monah al Lavrei a primit binecuvântare pentru nevoința nebuniei pentru Hristos, pe care a purtat-⁠o de la douăzeci și șase de ani până la moarte. A trăit ca un cerșetor, fără locuință, rătăcind prin ținutul natal, în pădure și în câmp, în orice anotimp. De mai multe ori sătenii l-⁠au văzut în pădure trăind între lupi, pe care îi hrănea din mână.

Ca nebun pentru Hristos, a luat purtări deosebite: vorbea într-⁠o limbă neînțeleasă, tâlcuind-⁠o cu gesturi și cu fața, se legăna dintr-⁠o parte în alta, se învârtea pe un picior, purta zdrențe, la piept o cruce grea de câteva livre și în mână un toiag de fier. Deși vorbirea lui nu era clară, oamenii îl înțelegeau bine și se apropiau de el, fiindcă vedeau dragostea și mila lui față de cei lipsiți.

Pe lângă Kocetovka, mergea la Golovinșcino, unde în zilele de târg umbla prin case să strângă daruri. Tot ce primea împărțea altora. După incendiul din Kocetovka din 12 august 1874 a strâns la Golovinșcino peste șaptezeci de ruble și le-⁠a împărțit, înainte de Adormirea Maicii Domnului, celor arși, încât aproape fiecare dintre cele o sută nouă gospodării arse a primit ajutor de la el. Mulți păstrau cu grijă darurile lui: „Mi le-⁠a dat Vanușa de la Kocetovka”. Veneau la el din Penza, din gubernie și chiar din capitala de nord, ca să se zidească prin cuvintele lui pline de tâlc.

Darul înainte-⁠vederii și viața în biserică

A avut de la Dumnezeu darul înainte-⁠vederii și adesea prevestea incendii, căutând să-⁠i înștiințeze pe oameni. A prevestit incendiul din 1872 de la Golovinșcino, arătând cu mâna străzile care aveau să ardă.

La intrarea în biserică își lăsa nebunia în prag. Era pildă de evlavie pentru sătenii lui, venea des la slujbe, la sărbători și în toate duminicile se ruga în altar, cânta pe cor cu glasul lui frumos și îi plăcea să dea prescuri la proscomidie. Uneori, în limba lui plină de tâlc, îi mustra pe cei care se rugau cu mintea răzleață. La Heruvic ieșea într-⁠un paraclis, își lovea obrajii sau cădea cu fața la pământ, cu brațele încrucișate sub cap. Se împărtășea des, mărturisindu-⁠se pe limba lui, pe care o înțelegea duhovnicul său, părintele Petru, care l-⁠a îndrumat din primii ani de nevoință până la sfârșit. Tradiția spune că la Kocetovka s-⁠a întâlnit cu viitorul sfânt Ioan de la Olenevka și i-⁠a prevestit tânărului de paisprezece ani, Ivan Kalinin, că îl va întrece în nevoințe și că Dumnezeu îl va proslăvi.

Adormirea

A trăit mai bine de douăzeci de ani în nebunia pentru Hristos și a adormit la 12 iunie 1886. Duhovnicul l-⁠a spovedit și l-⁠a împărtășit înainte de moarte, a săvârșit înmormântarea și l-⁠a așezat în pământ în dreapta altarului bisericii Sfântul Arhanghel Mihail. Înainte de revoluție i s-⁠a pus pe mormânt o lespede cu inscripția „Robul lui Dumnezeu Ioan”, păstrată până azi.

Cinstirea

Cinstirea lui ca om de viață sfântă nu a încetat niciodată, nici în vremea prigoanei sovietice. În 1959 un raport al împuternicitului pentru treburile Bisericii pomenea Kocetovka între locurile de pelerinaj din regiunea Penza, unde veneau credincioși de la Penza, Nijnii Novgorod și Mordovia la mormântul lui Ivan Potașev și la izvorul care-⁠i poartă numele, „Izvorul Ivanușkăi”. Se vorbește de minuni la moaștele lui, cu mărturii scrise.

La 14 iulie 2018 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât slăvirea lui între sfinții cinstiți local ai mitropoliei Penza, iar la 6 octombrie același an, la biserica Sfântului Arhanghel Mihail din Kocetovka, au avut loc slujbele canonizării și i s-⁠au aflat moaștele. În noaptea de 9 spre 10 martie 2019 a izbucnit un incendiu în biserică; moaștele au scăpat și au fost duse la mănăstirea Schimbării la Față din Penza. La 24 iunie 2019, în ajunul zilei lui de pomenire, au fost aduse înapoi la Kocetovka, unde se află într-⁠o casă de rugăciune ridicată provizoriu, până la zidirea unei noi biserici de piatră. Izvorul vorbește de ziua de pomenire ca fiind la 25 iunie, pe care nu o putem lămuri față de 12 iunie, ziua adormirii.