Hubert

Sfântul Hubert a fost primul episcop de Liège și este numit Apostolul Ardenilor. În Evul Mediu a fost cinstit mult, iar astăzi este socotit ocrotitorul vânătorilor, al matematicienilor, al opticienilor și al meșterilor în metal. Este pomenit la 30 mai (ziua morții) și la 3 noiembrie (ziua în care sunt pomenite moaștele sale).

Tinerețea

S-⁠a născut în jurul anului 656, după tradiție în neamul unui duce franc, Bertrand de Aquitania. Încă din copilărie, la zece ani, a fost aproape să moară de friguri. Tânăr, a fost trimis la curtea neustriană a lui Theuderic al III-⁠lea, la Paris, unde farmecul și purtarea lui aleasă i-⁠au adus demnitatea de „conte de palat”. Ca mulți nobili ai vremii, era pasionat de vânătoare. În 682 s-⁠a căsătorit cu Floribana, fiica lui Dagobert, conte de Leuven. S-⁠a mutat la curtea Austrasiei, unde a fost primit cu bunăvoință de Pepin de Herstal, care l-⁠a numit aproape îndată mare maestru al casei regale.

Întoarcerea la Dumnezeu

Soția lui a murit la nașterea fiului lor Floribert, iar durerea l-⁠a făcut să se retragă de la curte. S-⁠a dus în pădurile Ardenilor, dedicându-⁠se numai vânătorii. După o legendă, scrisă mai târziu și împrumutată din viața Sfântului Eustațiu, într-⁠o dimineață de Vinerea Mare, pe când credincioșii erau la biserică, Hubert vâna în pădure. Urmărind un cerb falnic, el a văzut între coarnele animalului o cruce strălucitoare și a auzit un glas, care îl chema să se întoarcă la Domnul și să ducă o viață sfântă. Hubert a coborât de pe cal, s-⁠a plecat până la pământ și a primit îndemnul să meargă la Lambert. Povestea cerbului a fost pusă pe seama Sfântului Hubert abia în veacul al XV-⁠lea.

S-⁠a dus la Maastricht, la episcopul Lambert, care l-⁠a primit cu dragoste și i-⁠a devenit duhovnic. Hubert a lăsat toate onorurile, a dat fratelui său mai mic, Odo, drepturile asupra Aquitaniei și l-⁠a făcut tutore al micului Floribert, și și-⁠a împărțit averea săracilor. Lambert l-⁠a trimis să trăiască în Ardeni, printre oameni și printre animalele pădurii. Hubert a studiat pentru preoție, a fost hirotonit și a ajuns în curând unul dintre colaboratorii de seamă ai lui Lambert.

Episcop

La cererea lui Lambert, a mers în pelerinaj la Roma, în 708. În lipsa lui, Lambert a fost ucis la Liège de oamenii lui Pepin. După izvoarele vieții lui Hubert, papa a primit descoperire despre aceasta într-⁠o vedenie și a poruncit să fie numit episcop al Maastrichtului tocmai Hubert. El a dat săracilor veniturile episcopiei, a postit și s-⁠a rugat mult și s-⁠a făcut cunoscut prin cuvântările lui. În 720, ascultând de o vedenie, a mutat cu mare fast moaștele Sfântului Lambert din Maastricht la Liège, cu ajutorul unor episcopi vecini. Pe locul mucenicirii lui Lambert a fost ridicată o bazilică, sfințită ca biserică episcopală în anul următor; scaunul a fost mutat atunci de la Maastricht la Liège, pe atunci un sat mic. Astfel s-⁠a pus temelia măririi viitoare a orașului, al cărui ocrotitor este Lambert, iar Hubert întemeietor și prim episcop. Hubert a propovăduit păgânilor din întinsele păduri ale Ardenilor și din Toxandria.

A trecut la Domnul la 30 mai 727, la Fura; mai târziu s-⁠a socotit că este vorba de Tervuren, lângă Bruxelles, dar cercetătorii de azi cred mai degrabă în Voeren, mai aproape de Liège. Fiul său Floribert i-⁠a urmat la scaun.

Moaștele și cinstirea

Hubert a fost mai întâi îngropat la Liège, iar în 825 moaștele lui au fost duse la mănăstirea Andage, numită apoi Saint-⁠Hubert. Mănăstirea aceea a scris cele dintâi vieți ale lui, iar moaștele au stat acolo până în 1568, când au fost distruse de protestanți. Un vechi obicei îl chema ca tămăduitor al turbării, cu ajutorul „cheii Sfântului Hubert”, folosit până la începutul secolului al XX-⁠lea. Cerbul cu crucea între coarne i-⁠a rămas semn. Îi poartă numele castelul de vânătoare Hubertusburg, ordinul Sfântului Hubert și un asteroid. Biserica Ortodoxă Rusă din Belgia îl cinstește ca sfânt local, la 3 noiembrie după stilul vechi.