Iosia

Sfântul Binecredinciosul Iosia a fost al șaisprezecelea rege al lui Iuda, un rege drept, care a curățit țara de idoli, a găsit Cartea Legii și a înnoit legământul poporului cu Domnul. A domnit la Ierusalim treizeci și unu de ani, în vremea prorocilor Ieremia și Sofonia, între aproximativ 640 și 609 înainte de Hristos. Scriptura îi dă o laudă pe care n-⁠o primește niciun alt rege al lui Iuda. Biserica Ortodoxă îl pomenește în Duminica Sfinților Strămoși ai Domnului, înaintea Nașterii, pentru că numele lui se află în spița de neam a lui Hristos.

Copilăria regelui

Iosia era fiul regelui Amon și al Iedidei, fiica lui Adaia din Boțcat. Bunicul lui, Manase, fusese un rege care a umplut Ierusalimul cu idoli și a prefăcut chiar templul în loc de închinare la zeii păgâni, deși spre sfârșitul vieții s-⁠a pocăit. Tatăl lui, Amon, a fost ucis de slujitorii lui după numai doi ani de domnie. Poporul țării a pedepsit pe ucigași și l-⁠a pus rege pe Iosia, care avea opt ani.

Scriptura spune despre el că a făcut ce era plăcut înaintea Domnului și a umblat pe toate căile lui David, părintele său, fără să se abată la dreapta sau la stânga (4 Regi 22, 2).

Întoarcerea la Domnul

Cartea a doua a Paralipomenelor povestește că, în al optulea an al domniei, pe când era încă tânăr, Iosia a început să caute pe Dumnezeul lui David. În al doisprezecelea an a început să curețe Iuda și Ierusalimul de înălțimile idolești, de aștartei, de chipurile cioplite și turnate, și a sfărâmat altarele lui Baal. Lucrarea lui s-⁠a întins și în ținuturile de miazănoapte, în cetățile lui Manase, ale lui Efraim, ale lui Simeon și până în Neftali.

Cartea Legii

În al optsprezecelea an al domniei, Iosia a poruncit să se repare templul, folosind banii adunați de la popor. În vremea lucrărilor, marele preot Hilchia a găsit în templu Cartea Legii Domnului, dată prin Moise. Cărturarul Safan a citit-⁠o în fața regelui. Auzind cuvintele ei, Iosia și-⁠a rupt hainele și a trimis să ceară sfatul Domnului prin proorocița Olda, care locuia la Ierusalim. Ea a vestit că nenorocirile scrise în carte vor veni peste țară, dar nu în zilele lui, căci inima lui fusese plecată și se smerise înaintea Domnului.

Atunci regele a adunat bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului, s-⁠a suit la templu cu tot poporul și a citit în auzul tuturor cuvintele cărții legământului. Stând lângă stâlp, a făcut legământ înaintea Domnului să umble după El și să păzească poruncile Lui din toată inima și din tot sufletul. Tot poporul s-⁠a legat prin acest legământ.

Reforma și Paștile

Apoi Iosia a scos din templu toate vasele făcute pentru Baal, pentru Astarteea și pentru oștirea cerului, a înlăturat preoții idolești și a stricat locul numit Tofet, din valea Ben-⁠Hinom, unde se treceau prin foc fiii și fiicele în cinstea lui Moloh. A mers la Betel și a nimicit altarul făcut de Ieroboam, arzând pe el oasele preoților idolești. Aceasta împlinea vestirea făcută cu aproape trei sute de ani înainte de un om al lui Dumnezeu din Iuda, care strigase că se va naște în casa lui David un fiu numit Iosia (3 Regi 13, 2). Regele a poruncit să fie lăsat în pace mormântul omului lui Dumnezeu și al proorocului care îl îngropase.

Apoi a poruncit poporului să sărbătorească Paștile Domnului în Ierusalim, după cum este scris în Cartea legământului. Cărțile spun că nicio Paște ca aceea nu mai fusese ținută din zilele judecătorilor, și chiar din vremea lui Samuel. Regele însuși a dat poporului mii de animale pentru jertfă. Cartea Regilor încheie cu cuvintele că înaintea lui n-⁠a mai fost rege ca el, care să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, și după el n-⁠a mai ieșit unul asemenea (4 Regi 23, 25).

Sfârșitul la Meghido

Potrivit Scripturii, în 609 înainte de Hristos faraonul Neco a pornit cu oaste mare spre Eufrat, ca să ajute pe asirieni împotriva Babilonului. Iosia a ieșit în întâmpinarea lui la Meghido. Cartea Paralipomenelor spune că Neco i-⁠a trimis soli, zicând că nu vine împotriva lui și că Dumnezeu l-⁠a trimis, dar Iosia n-⁠a ascultat. Săgetat de arcași, a fost dus la Ierusalim și a murit acolo. Cartea Regilor spune pe scurt că Neco l-⁠a ucis la Meghido și că slujitorii i-⁠au adus trupul în car la Ierusalim. A fost îngropat în mormântul părinților săi, iar tot Iuda și Ierusalimul l-⁠au plâns. Ieremia a făcut o tânguire pentru el.

După moartea lui, poporul a pus rege pe fiul său Ioahaz, apoi urmașii lui, Ioiachim și Sedechia, au dus țara spre pierzarea de care vorbise proorocița. Evanghelia după Matei pomenește pe Iosia în spița de neam a Domnului, ca tată al lui Iehonia.

Cinstirea

Pentru credincioșia lui față de Legea Domnului, Biserica îl numără între drepții Vechiului Testament și îl pomenește în Duminica Sfinților Strămoși. Cărturarii de azi socotesc că reforma lui a lăsat urme adânci în scrierile Vechiului Testament, în special în Deuteronom și în cărțile istorice, dar discută întinderea ei și vremea în care s-⁠au scris acele cărți.