Iuda

Iuda a fost, după cartea Facerii, al patrulea fiu al lui Iacov și al Liei, strămoșul seminției lui Iuda, din care se trage după trup Domnul Iisus Hristos. Numele lui se leagă de numele Iudeii și al iudeilor. Biserica îl pomenește între strămoșii lui Hristos, în Duminica Sfinților Strămoși, înaintea Nașterii Domnului.

Numele și nașterea

Numele ebraic Iehuda înseamnă „laudă" sau „mulțumire". Lea, când l-⁠a născut, a spus: „De data aceasta voi lăuda pe Domnul" (Facerea 29, 35). S-⁠a născut în Padan-⁠Aram, unde Iacov slujea la unchiul și socrul său Laban. Era nepotul lui Isaac și strănepotul lui Avraam. Frații lui după mamă erau Ruben, Simeon și Levi, mai mari, și Isahar și Zabulon, mai mici, iar sora lor se numea Dina.

La răzbunarea Dinei împotriva Sihemului, Iuda n-⁠a luat parte alături de frații săi Simeon și Levi.

Iuda și Iosif

Când frații au pus la cale uciderea lui Iosif, cel iubit de tatăl său, Iuda a spus: „Ce folos este să ucidem pe fratele nostru și să-⁠i ascundem sângele?". El a propus să-⁠l vândă negustorilor ismailiți care mergeau în Egipt, iar frații au primit. Iosif a fost vândut, iar frații au adus tatălui haina lui însângerată.

Mai târziu, când frații au mers în Egipt după grâu, Iosif, pe care ei nu-⁠l recunoșteau, a cerut să-⁠l aducă și pe Veniamin, cel mai mic. Iuda s-⁠a făcut chezaș lui Iacov pentru Veniamin, spunând că el însuși va purta vina dacă nu-⁠l va aduce înapoi.

Iuda și Tamar

Facerea 38 spune că Iuda s-⁠a despărțit de frații săi, s-⁠a așezat lângă un adulamit pe nume Hira și s-⁠a căsătorit cu fiica unui canaanit, Șua. Din ea a avut trei fii: Ir, Onan și Șela. Ir, soțul Tamarei, a murit; a murit și Onan, care nu a vrut să dea urmași fratelui său. Iuda a amânat apoi căsătoria Tamarei cu Șela, de teamă pentru viața lui.

Tamar și-⁠a acoperit fața, a stat pe drum și a rămas însărcinată de socrul ei, care n-⁠a recunoscut-⁠o. Când Iuda a aflat adevărul, a spus: „Ea este mai dreaptă decât mine". Din Tamar s-⁠au născut gemenii Fares și Zara. Din Fares se trage David și, prin el, Domnul Iisus Hristos. Evanghelia după Matei o pomenește pe Tamar la începutul genealogiei Domnului.

Mijlocitorul

Când Iosif a socotit să țină ca rob pe Veniamin, Iuda s-⁠a apropiat de el și i-⁠a spus: „Lasă pe robul tău să rămână în locul copilului ca rob al domnului meu, iar copilul să se suie cu frații lui. Căci cum m-⁠aș sui la tatăl meu, dacă copilul nu e cu mine?". Cuvintele acestea arată că sufletul lui se schimbase. Creștinii au văzut în ele, ca într-⁠o prefigurare, jertfa lui Hristos pentru toți. După aceasta, Iosif s-⁠a dat în vileag fraților săi.

Iacov, în drum spre Gosen, l-⁠a trimis pe Iuda înaintea lui la Iosif. Din Iuda se trag Nahșon, Booz și David.

Binecuvântarea lui Iacov

Înainte de moarte, Iacov l-⁠a binecuvântat pe Iuda: „Pui de leu este Iuda. Nu se va depărta toiagul de domnie din Iuda, până ce va veni Cel căruia I se cuvine" (Facerea 49, 8-12). Biserica a înțeles în aceste cuvinte o proorocie despre Hristos, Leul din seminția lui Iuda, numit așa în Apocalipsă. Semnul seminției lui Iuda este leul.

Urmașii lui au alcătuit una dintre cele douăsprezece seminții ale lui Israel, una dintre cele mai numeroase. Ea a primit întâiul loc la împărțirea Țării Făgăduinței. Din numele lui Iuda vin numele ținutului Iudeea și al regatului Iuda, precum și numele iudeilor.

Scriptura nu spune nimic despre sfârșitul vieții lui. Iuda este pomenit în Biserica Ortodoxă în Duminica Sfinților Strămoși, înaintea Nașterii Domnului, și în duminica următoare, a Sfinților Părinți.