Lameh

Lameh a fost unul dintre patriarhii dinaintea potopului, din seminția lui Set, fiul lui Matusalem și tatăl lui Noe. Cartea Facerii îl așază al optulea în șirul urmașilor lui Adam, iar Sfântul Evanghelist Luca îl numără printre strămoșii Domnului Iisus Hristos (Luca 3, 36). Nu trebuie confundat cu Lameh din neamul lui Cain, amintit în Facerea 4, 18-24. Biserica îl cinstește printre sfinții strămoși ai Domnului.

Viața lui, după Scriptură

După textul ebraic (masoretic), Lameh avea o sută optzeci și doi de ani când s-⁠a născut Noe și a mai trăit după aceea cinci sute nouăzeci și cinci de ani, adică șapte sute șaptezeci și șapte în total (Facerea 5, 28-31). Septuaginta, pe care o urmează Biserica Ortodoxă, dă alte cifre: o sută optzeci și opt de ani la nașterea lui Noe și șapte sute cincizeci și trei în total. După cronologia textului ebraic, Lameh a murit cu cinci ani înainte de potop, iar Adam încă trăia în primii cincizeci și șase de ani ai vieții lui.

Cuvântul la nașterea lui Noe

Când i s-⁠a născut fiul, Lameh i-⁠a pus numele Noe și a spus că acesta va aduce mângâiere și odihnă de munca și de osteneala mâinilor lor, din pricina pământului pe care l-⁠a blestemat Domnul (Facerea 5, 29). Numele Noe este legat în ebraică de rădăcina cuvintelor pentru „odihnă” și „mângâiere”. După potop, Dumnezeu a făgăduit că nu va mai blestema pământul din pricina omului (Facerea 8, 21). Fiii lui Noe au fost Sem, Ham și Iafet.

Cei doi Lameh

Cartea Facerii amintește doi oameni cu acest nume. Cel din neamul lui Cain, fiul lui Metușael, a avut două soții, Ada și Țila, și a fost tatăl lui Iabal, Iubal și Tubal-⁠Cain. Cântarea lui vorbește despre o răzbunare de șaptezeci și șapte de ori (Facerea 4, 23-24). Celălalt este Lameh din seminția lui Set, despre care este vorba aici.

Cinstirea

Biserica îl pomenește pe Lameh împreună cu ceilalți patriarhi dinaintea potopului, în duminicile dinaintea Nașterii Domnului. Scriptura nu spune mai mult despre el.