Macaria de la Tiomkino

Schimonahia Macaria din Tiomkino (în lume Teodosia Mihailovna Artemieva, 11 iunie 1926 - 18 iunie 1993) a fost o schimonahie a Bisericii Ortodoxe Ruse, născută într-⁠un sat din ținutul Smolensk și moartă la Tiomkino, unde a trăit cincizeci de ani. Este cinstită de credincioși ca stareță binecuvântată; izvoarele de care dispunem nu arată nicio canonizare a ei, deci nu este un sfânt canonizat. Viața ei are și părți discutate, arătate mai jos.

Viața

Teodosia s-⁠a născut în satul Karpovo din ținutul Viazma, gubernia Smolensk, la 11 iunie 1926. Izvorul rus spune că s-⁠a născut în ziua Odovaniei Paștilor, când Biserica prăznuiește icoana Maicii Domnului „Chezășuitoarea păcătoșilor” și o pomenește pe fecioara mucenică Teodosia; izvorul sârb spune doar că s-⁠a născut în ziua Paștilor. S-⁠a născut cu un frate geamăn. Părinții, Mihail Artemovici și Teodosia Nichiforovna Artemiev, în vârstă de cincizeci de ani, locuiau în Karpovo. Tatăl era pe atunci muncitor șef la calea ferată, iar mama lucra cu soțul ei la calea ferată; mai făcea și croitorie, cosea pături, ținea țesut de pânză, iar la ea veneau cu comenzi mulți oameni.

Copiii au fost botezați în biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din satul Kulîși. Preotul bisericii era atunci ieromonahul Vasile, care avea darul străvederii și cunoștea bine familia Artemiev. Ieromonahul Vasile l-⁠a botezat întâi pe băiat, dându-⁠i numele Ivan, apoi pe fată, dându-⁠i numele Teodosia, care înseamnă „dată de Dumnezeu”. Scoțând copilul din cristelniță și dându-⁠l nașei pe scutec, a spus că fata e bună, va trăi, dar nu va umbla. Băiatul Ivan a murit îndată ce a fost botezat. Familia Artemiev era cea mai mare din împrejurimi: părinții, patru fii cu soțiile și copiii lor, șase fiice, din care una măritată, în total douăzeci de persoane.

De la un an și jumătate Teodosiei i s-⁠au îmbolnăvit picioarele, iar de la trei ani nu mai mergea, ci doar se târa; la opt ani a adormit într-⁠un somn letargic de două săptămâni. După aceasta a primit darul vindecării. În anii războiului fata a rămas pe stradă, unde a trăit șapte sute de zile. Curând a luat-⁠o o monahie bătrână, care a dus-⁠o să locuiască la ea în satul Tiomkino. În 1946, la douăzeci de ani, Teodosia a fost tunsă ca novice cu numele Tihona, în cinstea cuviosului Tihon din Medîn, Kaluga. Treizeci de ani mai târziu a primit tunderea monahală, iar la doi ani după aceea, în 1978, Tihona a primit treapta cea mai înaltă a monahismului, schima, cu numele Macaria. S-⁠a mutat la Domnul în 1993 și a fost îngropată în cimitirul satului Tiomkino, unde trăise cincizeci de ani. În anii vieții ei, în sat au venit mulți oameni, din împrejurimi și din orașe, să primească vindecare de boli ale trupului și ale sufletului.

Părțile discutate

Cartea „Dată de Dumnezeu” a lui G. P. Durasov, care a cunoscut-⁠o personal pe schimonahie, a fost criticată de Andrei Kuraev pentru descrierea unor practici neortodoxe: lupta cu „stricăciunea” și cu vrăjitorii, vedenii, „încărcarea” apei și altele. După părerea lui, nu se poate exclude sfințenia vieții schimonahiei Macaria, dar cartea despre ea a fost scrisă în stare de rătăcire duhovnicească (înșelare). După cartea aceasta, la bătrâna Macaria a venit de mai multe ori mama primului cosmonaut, Anna Timofeevna Gagarina, și a trecut și Iuri Gagarin. Schimonahia Macaria a lăsat multe proorociri, între ele de ordin eshatologic, și ar fi prevăzut trei războaie în Cecenia. Aceste povestiri se sprijină doar pe acea carte și nu au fost confirmate de altceva.

Amintirea ei

După moartea schimonahiei Macaria, în satul Tiomkino s-⁠a ridicat Muzeul popular al schimonahiei Macaria; cele mai de preț exponate sunt fotografiile și portretele nevoitoarei. S-⁠a zidit biserica icoanei Maicii Domnului din Smolensk. S-⁠a hotărât să se facă și o capelă pe izvorul sfânt, în cinstea Proorocului lui Dumnezeu Ilie, și să se facă o baie unde numeroșii pelerini să se poată stropi cu apă sfântă. S-⁠a construit o scară metalică în două rânduri și a fost curățat râul Pcelka. Amintirea bătrânei se prăznuiește regulat, la sosirea episcopului local, cu mare mulțime de oameni.