Martirian de Albenga

Sfântul Ierarh Martirian de Albenga este un episcop cinstit ca ocrotitor al orașului Banyoles, în Catalonia. Existența lui istorică este îndoielnică: primul episcop atestat al Albengei datează din anul 451, iar nici unul dintre episcopii cunoscuți nu se numește Martirian, nici predecesorul său presupus, Iunciu. Se poate ca el să fie o figură de legendă, creată în Evul Mediu ca să dea o poveste moaștelor din Banyoles.

După tradiție, s-⁠a născut la Florența, într-⁠o familie nobilă păgână, la mijlocul secolului al IV-⁠lea. Atras de creștinism, s-⁠a botezat de la egumenul Fructuos al mănăstirii benedictine din Magdala și și-⁠a dat averea săracilor. La 22 de ani a fost sfințit preot, iar după moartea lui Fructuos a fost ales egumen. Împreună cu episcopul Iunciu al Albengei făcea retrageri de rugăciune, cu post și contemplație. Cea dintâi minune atribuită lui este izbăvirea unei femei stăpânite de diavol. După moartea lui Iunciu a fost ales episcop al Albengei pentru trei ani, apoi a plecat în Egipt și a trăit ca pustnic în pustiu. Auzind că în Albenga idolatria începea iar să crească, s-⁠a întors și i-⁠a adus la creștinism pe credincioși. Atunci stăpânul păgân al Florenței l-⁠a prins și, după multe chinuri, l-⁠a decapitat. Mort fiind, a făcut o nouă minune: și-⁠a vindecat călăul de lepră, care a crezut. Trupul a fost dus la Florența, unde a fost mult timp cinstit.

Moaștele se aflau deja la Banyoles când s-⁠a sfințit, în 1086, a treia biserică Sfântul Ștefan; călugării din Albenga au sosit probabil cu puțin înainte de secolul al XI-⁠lea, în legătură cu incursiunile ungurilor și musulmanilor din Italia în secolul al X-⁠lea. O legendă spune că doi tineri monahi au adus moaștele pe un catâr, ascunse într-⁠un butoi, până la un deal, unde catârul s-⁠a oprit; clopotele au început să sune singure, iar moaștele s-⁠au întors minunat pe deal, unde s-⁠a ridicat o capelă. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.