Mucenicii din Ebsdorf

Mucenicii din Ebsdorf sunt combatanții saxoni căzuți la 2 februarie 880, în iarna acelui an, în bătălia de la Ebstorf, în Lüneburger Heide, în Saxonia Inferioară, împotriva nordicilor păgâni. Bătălia s-⁠a încheiat cu o grea înfrângere a oastei saxone.

Analele din Fulda numesc doi episcopi, un duce, doisprezece conți și optsprezece însoțitori ai regelui. Între ei se numără Teoderic, episcopul Mindenului, Marcvard, episcopul Hildesheimului, ducele Bruno de Saxonia și conții Wigmann, Liutolf și alții, între care Lothar I de Stade. Au căzut și sute de ostași de rând.

După tradiție, cei uciși au fost îngropați în trei locuri ale câmpului de luptă. Poporul i-⁠a cinstit ca mucenici și sfinți, dar amintirea lor s-⁠a pierdut mai târziu. Mormintele au fost regăsite, iar în 1150 oasele au fost așezate în mănăstirea Ebstorf, ridicată de contele Volrad I de Dannenberg. Legătura dintre cei căzuți și Ebstorf este însă din povestiri ulterioare, încheiate prin anul 1380.

Biserica Apuseană îi pomenește împreună la 2 februarie. Mucenicia lor este una de luptă, nu o mărturisire în fața judecății; sunt cinstiți local, iar nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.