Pahomie de la Kenozero

Sfântul Cuvios Pahomie de la Kenozero a fost ucenic și tovarăș de nevoință al Sfântului Alexandru de la Oșevensk. După moartea acestuia a părăsit mănăstirea și s-⁠a retras să trăiască în liniște, cu post aspru și rugăciune, pe malul râului Kena, lângă lacul Kenozero, în ținutul Kargopol. Oamenii din împrejurimi au început să vină la el după sfat și binecuvântare, iar cu vremea mulți monahi s-⁠au așezat în jurul chiliei lui. Au ridicat o biserică în cinstea Schimbării la Față și au întemeiat Mănăstirea Schimbării la Față de pe Kena, cel mai târziu la începutul secolului al XVI-⁠lea sau poate la sfârșitul celui de-⁠al XV-⁠lea. Pahomie a rânduit și un spital pentru monahii bolnavi. Frații, cu egumenul în frunte, munceau pământul, semănau grâu, pescuiau și defrișau pădurea pentru ogoare.

În 1508 a primit tunderea la Kena Sfântul Antonie de la Siia. Pahomie nu l-⁠a încredințat altui monah, ci l-⁠a luat el însuși sub purtarea sa și l-⁠a călăuzit în nevoință. Când a venit vremea ca Antonie să se retragă în singurătate, Pahomie l-⁠a binecuvântat cu cuvintele: „Domnul să te binecuvânteze, copilul meu; fie voia Domnului.”

Pahomie a răposat la adânci bătrâneți, în mănăstirea întemeiată de el, în 1515 după OCA (alte surse dau 1525). La mormântul lui au început să se petreacă minuni. În 1800 biserica Schimbării la Față a ars, iar din tot ce era în ea au rămas neatinse doar trei scânduri de deasupra mormântului sfântului. Este pomenit în sâmbăta de după Botezul Domnului, adică în preajma datei de 7 ianuarie (stil nou; 20 ianuarie pe stil vechi).