Salatiel

Sfântul Salatiel este un strămoș al Mântuitorului după trup, numit în genealogia Domnului din Evanghelia după Matei. A fost fiul regelui Ioiachin, numit și Ieconia, și tatăl lui Zorobabel. Biserica Ortodoxă îl cinstește între sfinții Vechiului Testament în Duminica Sfinților Părinți, dinaintea Nașterii Domnului.

Numele și neamul

În ebraică, numele Șe’altiel înseamnă „am cerut de la Dumnezeu”, adică părinții l-⁠au socotit răspuns la rugăciunea lor către Dumnezeu pentru un copil. Evanghelia după Matei (1, 12) îl arată pe Salatiel ca fiu al lui Ieconia, din neamul regelui David și din ramura lui Solomon, iar Cartea I Paralipomena îl pomenește tot ca fiu al lui Ioiachin.

În robia Babilonului

După prima asediere a Ierusalimului, în anul 597 înainte de Hristos, Nabucodonosor al II-⁠lea, regele Babilonului, a dus în robie pe Ieconia, pe Salatiel și pe cea mai mare parte a casei regale și a fruntașilor regatului. În robia babiloniană, Salatiel este socotit al doilea exilarh, adică rege în exil, după tatăl său.

Genealogia

Salatiel este un nume însemnat, dar și dezbătut, în genealogiile casei lui David și ale lui Iisus. Textul ebraic al Vechiului Testament îl numește pe Zorobabel fiul lui Pedaia, fratele lui Salatiel, pe când alte texte, ca și traducerea Septuagintei, îl numesc fiul lui Salatiel. Deși ambele genealogii ale Mântuitorului pomenesc un Zorobabel fiul unui Salatiel, este cu putință să nu fie vorba de aceleași persoane. Cele două genealogii deosebesc tatăl lui Salatiel: Matei îl face fiul lui Ieconia, iar Luca (3, 27) îl face fiul unui Neri, altminteri necunoscut. Multe explicații s-⁠au dat, între care cea mai răspândită spune că Luca urmărește genealogia lui Iisus pe linia Maicii Domnului, în amintirea nașterii din Fecioară.

Se mai spune că, dacă Salatiel a murit fără copii, fratele său Pedaia a luat de soție văduva, după legea leviratului, astfel încât Zorobabel ar fi fiul legal al lui Salatiel și cel firesc al lui Pedaia. O altă părere spune că expresia „fiul lui Salatiel” arată doar apartenența la casa lui. În sfârșit, unii socot că textul ebraic al Cărții I Paralipomena a fost alterat de un copist. Textele care îl numesc pe Zorobabel „fiul lui Salatiel” au un context politic, care subliniază dreptul lui Zorobabel la tronul dinastiei davidice.

Lucrarea care îi poartă numele

Cartea apocalipsei 2 Esdra, necanonică pentru evrei și pentru aproape toți creștinii, între care și ortodocșii, se prezintă ca scrisă de „Salatiel, care se mai numește și Ezra”, de aceea fiind numită uneori Ezra Salatiel. Ezra cărturarul și Salatiel au trăit la mulți ani unul de altul, iar fiul lui Salatiel, Zorobabel, este cel care s-⁠a întors la Ierusalim. Nu există dovezi istorice că Ezra ar fi fost numit vreodată Salatiel.