Ștefan al III-⁠lea

Ștefan al III-⁠lea a fost episcop al Romei de la 7 august 768 până la 24 ianuarie 772. S-⁠a născut în jurul anului 720 și a fost monah și slujitor la palatul Lateran, fiind ales în mijlocul unor ani de luptă aprigă între taberele Romei. În unele izvoare este numit Ștefan al IV-⁠lea, pentru că uneori este numărat și Ștefan ales în 752, care a murit înainte de a fi hirotonit. Cinstit ca sfânt doar local, în Sicilia, nu a fost canonizat de Biserica Romei.

Începuturile

S-⁠a născut în Sicilia (după unele izvoare, la Siracuza), într-⁠o familie de greci, fiu al lui Olivus. A venit la Roma pe vremea papei Grigore al III-⁠lea și a intrat în mănăstirea Sfântul Chrysogon, unde a fost monah. Sub papa Zaharia a fost hirotonit preot, iar papa l-⁠a păstrat la palatul Lateran. A urcat treptat în slujba Bisericii sub mai mulți episcopi ai Romei și a stat la căpătâiul papei Pavel I, când taberele rivale începuseră să-⁠și pregătească alegerea.

Alegerea

Anul 768 a fost zguduit de pretențiile a doi antipapi: Constantin al II-⁠lea, un laic pus pe tron de o ceată de nobili din Toscana, și Filip, candidatul longobarzilor. Ei au fost înlăturați de Christophorus, șeful notarilor, și de fiul său Sergius, vistiernicul Bisericii Romei. Christophorus a rânduit o alegere după canoane, la care au fost chemați clerul, oastea și poporul, și la 7 august adunarea l-⁠a ales pe Ștefan, care a fost purtat prin Roma până la Lateran și hirotonit câteva zile mai târziu.

După alegere, partizanii lui Ștefan s-⁠au năpustit cu cruzime asupra celor din tabăra lui Constantin. Constantin a fost orbit, iar mulți dintre aliații lui au fost orbiți sau schilodiți, la fel și locuitorii din Alatri, care se răsculaseră. Rolul lui Ștefan în aceste fapte este neclar: unii istorici spun că a fost doar martor neputincios, alții că a dat el porunci, iar alții că nu le-⁠a poruncit, dar nici nu le-⁠a oprit.

Sinodul din Lateran

În 769 a cerut ajutorul regilor franci Carol cel Mare și Carloman, care au trimis doisprezece episcopi la sinodul din Lateran. Sinodul l-⁠a osândit pe Constantin, a anulat numirile clericale făcute de acesta și a stabilit reguli aspre pentru alegerea papilor, ca nobilii să nu mai poată hotărî după voie. Nu mai puteau fi aleși laici, ci doar cei care urcaseră treptele slujirii până la diaconie sau preoție. Sinodul a respins hotărârile conciliului iconoclast de la Hieria și a întărit cinstirea sfintelor icoane.

Ultimii ani

În 770 Ștefan a refuzat să întărească alegerea laicului Mihail ca arhiepiscop de Ravenna, făcută cu sprijinul regelui longobard Desiderius, și a rămas de partea lui Leon, ales primul. După mai bine de un an, cu ajutorul unui sol franc, Mihail a fost înlăturat și Leon a fost hirotonit. Ștefan se temea de planurile longobarzilor și a încercat să-⁠i împace pe Carol și Carloman, dar în ultimii ani a ajuns în multe privințe legat de regele Desiderius. În tot acest timp Christophorus și Sergius, cei care îl ridicaseră, au fost răsturnați prin uneltirile longobarzilor și orbiți, iar Christophorus a murit după trei zile.

A adormit la 24 ianuarie sau la 1 februarie 772 și a fost înmormântat în Bazilica Sfântul Petru; i-⁠a urmat Adrian I. În Evul Mediu a fost socotit sfânt în Sicilia, unde calendarele vechi îl pomenesc la 1 februarie. Locuitorii Siracuzei au cerut Scaunului Roman să recunoască oficial sfințenia lui, dar cererea nu a fost primită.