.jpg)
Sfântul Ierarh
Ștefan al IV-lea
Episcopul Romei
Episcop al Romei între 816 și 817, care l-a încoronat pe Ludovic cel Pios.
- Adormit
- 817secolul IX
- Locul
- Roma
- Ceata
- Ierarhi
Viața
Ștefan al IV-lea a fost episcop al Romei între 22 iunie 816 și 24 ianuarie 817. Este cunoscut mai ales pentru că l-a uns și l-a încoronat ca împărat pe regele franc Ludovic cel Pios, la Reims, în 816. Unele liste îl numără ca Ștefan al V-lea, deoarece o numărătoare veche pune în șirul papilor și un Ștefan ales, dar mort înainte de a fi hirotonit. A trăit înainte de despărțirea Bisericilor, în veacul al IX-lea.
Tinerețea și alegerea
S-a născut la Roma, în jurul anului 770, într-o familie nobilă, ca fiu al lui Marin. Din aceeași familie au ieșit mai târziu și papii Serghie al II-lea și Adrian al II-lea. Încă tânăr a fost crescut la palatul Lateran, pe vremea papei Adrian I, iar papa Leon al III-lea l-a făcut ipodiacon și apoi diacon. Se bucura de dragostea poporului Romei.
Leon al III-lea a murit la 12 iunie 816, iar după zece zile, la 22 iunie, Ștefan a fost ales și hirotonit episcop al Romei. Se crede că alegerea atât de grabnică a fost o încercare a clerului roman de a-l împiedica pe împăratul Ludovic să se amestece.
La Reims
Îndată după hirotonie, Ștefan a poruncit romanilor să jure credință împăratului și l-a înștiințat prin soli despre alegere. În august 816 a plecat spre ținuturile francilor, iar la începutul lui octombrie s-a întâlnit cu Ludovic la Reims, unde împăratul s-a aruncat de trei ori la pământ înaintea lui.
La liturghia de duminică, 5 octombrie 816, Ștefan l-a uns pe Ludovic ca împărat și i-a pus pe cap o coroană despre care se spunea că ar fi fost a lui Constantin cel Mare. În același timp a încoronat-o pe soția lui, Ermengarda. Ludovic fusese făcut împărat încă din 813, fără papă, așa că mulți istorici văd în gestul de la Reims o încercare a papalității de a-și face loc în încoronarea împăraților. Cei doi au înnoit legământul dintre papi și regii franci, iar Ludovic a dăruit Bisericii Romei o moșie. Papa a cerut și eliberarea prizonierilor politici romani, surghiuniți după tulburările din vremea lui Leon al III-lea.
La întoarcere a trecut prin Ravenna și a ajuns la Roma înainte de sfârșitul lui noiembrie. A adormit la 24 ianuarie 817 și a fost îngropat la Sfântul Petru. L-a urmat Pascal I.
Cinstirea
O enciclopedie rusă îl numește sfânt și spune că a fost canonizat în Biserica Romano-Catolică, dar celelalte izvoare consultate nu pomenesc o cinstire a lui, iar în calendarele ortodoxe nu are zi de pomenire. De aceea îl așezăm ca ierarh al Bisericii nedespărțite, cunoscut mai ales prin faptele sale de la Reims.