Șunamita

Șunamita este o femeie fără nume din Vechiul Testament, din orașul Șunem, care a primit în casa ei pe profetul Elisei. Cartea a patra a Regilor o numește doar după oraș. Biserica Ortodoxă o cinstește între dreptele Vechiului Testament, iar citirea despre ea este una dintre pareimiile Sâmbetei celei Mari. Praznicul ei este în Duminica Sfinților Părinți, dinaintea Nașterii Domnului, Duminica Strămoșilor, după un izvor grecesc.

Ospitalitatea

Numele ei nu se află în textul biblic; este numită doar după locul ei de baștină, Șunem (în greacă Soman, de unde Somanitis; orașul poate fi identificat cu satul Sulam de azi). Nu trebuie confundată cu Șulamita din Cântarea Cântărilor, al cărei nume vine dintr-⁠o variantă a numelui aceluiași oraș. Cartea a patra a Regilor (4, 8) o descrie ca pe o femeie „mare” și bogată din Șunem, fără copii, care îl găzduia pe Elisei de câte ori trecea prin orașul ei. A făcut pentru profet o odăiță pe acoperiș, ca să aibă unde să stea, și gândul a pornit de la ea și a fost sprijinit de soțul ei. Într-⁠o zi profetul a chemat-⁠o și a vrut să-⁠i mulțumească pentru bunăvoința ei. Ea a răspuns că nu are nevoie de nimic, iar Elisei, aflând de la slujitorul său că femeia nu are copii, i-⁠a proorocit că va avea un fiu. După povestirea biblică, proorocia s-⁠a împlinit și peste un an femeia a născut un fiu.

Învierea fiului

Când copilul a crescut, într-⁠o zi, în timpul secerișului, a simțit o durere în câmp, lângă tatăl lui, a fost dus la mama lui și a murit pe genunchii ei. Șunamita, având credință în puterea profetului Elisei, a plecat la el, la muntele Carmel. Întrebată de slujitorul profetului dacă totul e bine în familia ei, a răspuns că da. Profetul însă înțelesese, și după ce ea i-⁠a spus de moartea fiului, l-⁠a trimis înainte pe slujitor cu toiagul său, să-⁠l pună pe fața copilului, dar fără urmare. La cererea ei, Elisei a mers el însuși la casa ei, s-⁠a întins peste copil de șapte ori și copilul a înviat. Elisei i l-⁠a dat înapoi mamei (4 Regi 4, 18-37).

Pământul înapoiat

Șunamita apare din nou în capitolul 8 al aceleiași cărți. Elisei o avertizează de foametea care vine și o sfătuiește să părăsească țara cu familia. Obișnuită să se încreadă în profet, ea se mută în țara roditoare a filistenilor, unde stă șapte ani. Întoarsă în Israel, află că i s-⁠a luat casa și câmpul și cere regelui Ioram să i le dea înapoi. Regele, vorbind în clipa aceea cu slujitorul lui Elisei despre faptele mari ale profetului, aude de învierea fiului ei, iar ea intră cu fiul în aceeași clipă. Impresionat de povestea învierii, Ioram a poruncit unui dregător s-⁠o ajute să-⁠și recapete casa și roadele câmpului pentru timpul cât a lipsit. Biblia nu mai spune nimic despre femeia șunamită.

Tâlcuiri

Abraham Kuyper vede în femeia din Șunem un exemplu tipic de oameni evlavioși din Israel care iubeau și respectau pe profeți și crede că povestirea arată „neatârnarea și gata ei de slujire”. Carol Meyers observă că, spre deosebire de aproape toate femeile din povestirile biblice, ea nu este înfățișată ca „soția” cuiva. Claudia Camp o descrie ca „deopotrivă neatârnată și maternă, puternică și evlavioasă”.