Victoria, Anatolia și Audax

Sfintele Mucenițe Victoria, Anatolia și Audax au fost martiri romani, uciși în vremea împăratului Deciu, în jurul anului 250. Sunt cinstite ca mucenici și sfinți de Biserica Catolică și de Biserica Ortodoxă. Izvoarele dau pomenirea la 9 iulie, 10 iulie, 19 decembrie și 23 decembrie. Fișa nu dă o zi.

Sfintele Victoria și Anatolia (fără Audax) sunt pomenite în Martirologiul roman la 10 iulie. Sfânta Anatolia este amintită întâia oară în „De Laude Sanctorum”, alcătuită în 396 de Sfântul Victriciu, episcopul Rouenului (330 până la 409). În Martirologiul ieronimian, Anatolia și Victoria sunt pomenite laolaltă la 10 iulie, iar Sfânta Victoria este pomenită și la 19 decembrie, în cetatea Trebula din Sabina. Cele două sfinte sunt înfățișate în mozaicul bisericii Sant'Apollinare Nuovo din Ravenna, între Sfintele Paulina și Cristina. Patima Sfintelor Anatolia, Audax și Victoria, din secolul al VI-⁠lea sau al VII-⁠lea, în care a fost adăugat numele lui Audax, este pomenită de Aldhelm (mort în 709) și de Sfântul Beda (mort în 735), care au înșirat sfinți în martirologiile lor. Caesar Baronius pomenește pe Sfinții Anatolia și Audax la 9 iulie, iar pe Sfânta Victoria la 23 decembrie.

După tradiție, în vremea împăratului Deciu, surorile Anatolia și Victoria urmau să se căsătorească cu romani de neam ales, care nu erau creștini. Sfintele fecioare s-⁠au împotrivit căsătoriei, iar posibilii lor miri le-⁠au pârât pentru mărturisirea creștină. Mirii au primit de la autorități îngăduința de a închide fetele în moșiile lor și de a le convinge să se lepede de credința în Hristos. Mirele Sfintei Anatolia, Titus Aurelius, a cedat și a dat-⁠o înapoi autorităților. Mirele Sfintei Victoria, Eugeniu, s-⁠a arătat mai stăruitor, dar în cele din urmă și el și-⁠a dat logodnica înapoi autorităților.

După Sfânta Tradiție, Sfânta Victoria a fost lovită cu o suliță în inimă în anul 250 la Trebula Mutuesca (azi Monteleone Sabino). Tradiția spune că ucigașul ei a fost lovit îndată de lepră și a murit în șase zile. Sfânta Anatolia a fost ucisă tot în anul 250 la „Thora” (identificat cu Castel di Tora de azi). Tradiția spune că întâi a fost închisă împreună cu un șarpe veninos. Pentru că șarpele nu a mușcat-⁠o, ostașul Audax a fost trimis în celula unde se afla sfânta, ca s-⁠o ucidă. Șarpele s-⁠a năpustit asupra lui Audax, dar Anatolia l-⁠a salvat. Impresionat de pilda ei, ostașul Audax a crezut în Hristos și a fost, împreună cu Sfânta Anatolia, ucis cu sabia.

Prin mutarea moaștelor, cinstirea sfintelor s-⁠a răspândit în toată Italia. Trupul Sfintei Victoria a fost mutat în 827 de egumenul mănăstirii Farfa, Petru, pe muntele Matenano, de la Piceno, din pricina năvălirii maurilor. În cinstea ei se numește orașul Santa Vittoria in Matenano. Ratfred, mai târziu egumen la Farfa, a mutat trupul în mănăstirea lui la 20 iunie 931. Trupurile Anatoliei și ale lui Audax au fost mutate de starețul Leo la Subiaco în jurul anului 950; într-⁠un loc necunoscut, umărul Sfintei Anatolia a fost dus în Anatoli de azi, iar mâna ei în Esanatoglia. Trupurile Sfintelor Anatolia și Audax rămân și azi la Subiaco, nu departe de bazilica Sfânta Scolastica (sub altarul Preasfântului Sacrament, cu sărbătoarea la 9 iulie). Moaștele păstrate ale Sfintei Victoria sunt acum expuse în biserica Santa Maria della Vittoria din Roma.