Agapit din Roma

Sfântul Sfințit Mucenic Agapit din Roma, diacon, a pătimit în anul 258, în vremea împăratului Valerian (253-259), împreună cu papa Sixt al II-⁠lea, cu diaconul Felicissim și cu arhidiaconul Laurențiu; împreună cu ei este pomenit și ostașul Roman. Se pomenesc la 23 august.

Papa Sixt, născut la Atena, a primit o bună învățătură, a propovăduit în Spania și a fost pus episcop al Romei după moartea de mucenic a papei Ștefan (253-257). Pe atunci, cine primea scaunul Romei primea, de fapt, o moarte sigură. Curând și Sixt a fost prins și închis, cu cei doi diaconi ai săi, Felicissim și Agapit. Arhidiaconul Laurențiu l-⁠a văzut pe papă dus în temniță și, plângând, l-⁠a întrebat de ce își lasă arhidiaconul, cu care a săvârșit mereu Jertfa fără de sânge, și a cerut să fie luat și el. Sixt i-⁠a răspuns că nu-⁠l părăsește: el, bătrân, merge la o moarte ușoară, iar lui îi sunt rânduite chinuri mai grele, și după trei zile îl va urma. Până atunci Laurențiu trebuia să vândă comorile Bisericii și să le împartă creștinilor prigoniți și nevoiași, ceea ce a și făcut cu osârdie.

Când papa a fost dus la judecată cu diaconii, Laurențiu a mers după ei și i-⁠a spus că a împărțit comoara încredințată. Ostașii, auzind de comoară, l-⁠au luat sub pază, iar pe Sixt, Felicissim și Agapit i-⁠au tăiat cu sabia, la 6 august 258. Laurențiu a fost dat în paza temnicerului Hipolit. În temniță a vindecat prin rugăciune bolnavii și a botezat pe mulți, între ei și pe Hipolit cu toată casa lui. Adus iar înaintea împăratului, care cerea comorile ascunse, a cerut trei zile răgaz; în acest timp a adunat săracii și bolnavii hrăniți din milostenia Bisericii și i-⁠a arătat judecătorului drept adevărata comoară a Bisericii.

După aceea Laurențiu a fost chinuit cumplit, ca să se închine idolilor: l-⁠au lovit cu un lanț cu ace, i-⁠au ars rănile și l-⁠au bătut cu vergi de plumb. În vremea aceasta ostașul Roman a văzut lângă mucenic un tânăr luminos, care îi ștergea rănile, și a cerut să fie botezat. Imediat după botez i s-⁠a tăiat capul, la 9 august. Laurențiu a fost apoi pus pe un grătar de fier, sub care ardeau cărbuni; vorbind judecătorilor, a spus să-⁠l întoarcă pe cealaltă parte, fiindcă pe una a fost deja copt. Și-⁠a dat sufletul mulțumind lui Hristos. Hipolit a luat noaptea trupul, l-⁠a învelit în giulgiuri cu miresme și l-⁠a îngropat într-⁠o peșteră, la 10 august 258, după o priveghere și o Liturghie săvârșite la casa văduvei Chiriachia. Hipolit și alți creștini au pătimit după trei zile, la 13 august, așa cum le prorocise Laurențiu.