Sixt al II-⁠lea

Sfântul Sfințit Mucenic Sixt al II-⁠lea (Xist) a fost episcop al Romei timp de aproximativ un an, din 31 august 257 până la 6 august 258. A primit cununa muceniciei în prigoana împăratului Valerian, împreună cu diaconii săi. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 10 august, laolaltă cu arhidiaconul Laurențiu.

Păstorirea

După Liber Pontificalis, ar fi fost grec de neam și mai înainte filosof, ceea ce istoricii moderni socot probabil o confuzie cu un scriitor omonim; sinaxarul românesc îl numește atenian. A urmat papei Ștefan I, care se certase cu Sfântul Ciprian al Cartaginei și cu Bisericile din Africa și Asia Mică pentru botezul celor veniți de la eretici. Sixt a reînnodat bunele relații cu aceste Biserici, fără să schimbe practica Romei. Ponțiu, ucenicul lui Ciprian, îl numește preot blând și făcător de pace.

Mucenicia

Valerian a poruncit în 258 ca episcopii, preoții și diaconii să fie osândiți la moarte. Sfântul Ciprian, într-⁠o scrisoare din acel an, spune că Sixt a fost ucis la 6 august în cimitir, împreună cu patru diaconi. Tradiția ulterioară adaugă alți doi diaconi, Felicisim și Agapit, iar printre cei patru se numără Ianuarius, Vincențiu, Magnus și Ștefan. După izvoarele Romei, a fost decapitat pe scaunul de pe care învăța, într-⁠un cimitir de pe via Appia; istoricii nu știu sigur dacă a fost ucis pe loc sau judecat mai întâi. Patru zile mai târziu a suferit arhidiaconul Laurențiu. Întâlnirea dintre cei doi pe drumul spre mucenicie, din Faptele Sfântului Laurențiu, este socotită legendară.

Cinstirea

A fost înmormântat în cripta episcopilor Romei din catacomba lui Calist, unde papa Damas a pus o inscripție în cinstea lui. Numele lui se rostește în canonul Liturghiei romane. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 10 august, iar Roma, la 6 sau 7 august, după calendar.