Artemon

Sfântul Sfințit Mucenic Artemon a fost preot în Laodiceea, în vremea împăratului Dioclețian, mort în jurul anului 305 (izvorul sârbesc dă 303), după izvoare în adâncă bătrânețe. Este pomenit la 13 aprilie după calendarul vechi (26 aprilie); izvorul grecesc dă ziua de 24 martie, care nu se potrivește cu celelalte.

După izvorul sârbesc, Artemon a fost 28 de ani diacon și 33 de ani preot. În prigoana creștinilor, împăratul Dioclețian l-⁠a trimis la Laodiceea pe voievodul Patrichie, să-⁠i nimicească pe creștini. Artemon a fost legat de Patrichie și adus la Cezareea, apoi aruncat în temniță, unde a îndurat chinuri grele și a rămas viu. Înaintea judecătorului care îl chinuia, a spus cine este: slujitor al lui Hristos Dumnezeul său, 16 ani citeț în biserică, 28 de ani diacon, 33 de ani preot, învățând oamenii și îndrumându-⁠i pe calea mântuirii.

Judecătorul l-⁠a dus în templul lui Asclepios, unde preoții păgâni îngrijeau în chip deosebit șerpi mari, închinați acelui „zeu”. Artemon s-⁠a închinat, și cu puterea crucii a țintuit pe loc toți șerpii, așa încât nu s-⁠au mai putut mișca. Apoi i-⁠a scos pe toți în curte și i-⁠a omorât cu suflarea lui. Marele preot al templului, Vitalie, văzând minunea, a căzut în genunchi înaintea lui Artemon și a strigat că Dumnezeul creștinilor este mare. Artemon l-⁠a botezat apoi, împreună cu câțiva prieteni ai lui. După aceea, judecătorul a continuat să-⁠l chinuiască; voind să-⁠l arunce în smoală fierbinte, a căzut singur de pe cal în ea și a ars.

Sfântul a izbutit să scape în chip minunat din temniță și a plecat în ținutul de coastă al Asiei. A rămas liber un timp și mergea, de-⁠a pururi însoțit de doi cerbi ai lui, și învăța poporul credința creștină, îl îndruma cu învățătura lui Hristos, vindeca bolnavi și întorcea păgâni. A fost însă din nou prins și decapitat, în 303. După izvorul grecesc, păgânii, împreună cu episcopul Sisinie, l-⁠au dus în templul lor să aducă jertfă zeilor. Artemon, deja bătrân, s-⁠a rugat Domnului să lumineze pe păgâni; atunci statuile zeilor mincinoși au căzut deodată și s-⁠au făcut bucăți. Păgânii, mâniați, l-⁠au prins pe bătrân și l-⁠au dus ca vinovat al distrugerii la cârmuitorul din partea locului, care l-⁠a supus la chinuri cumplite; în timpul lor, el și-⁠a dat sufletul Domnului, ajungând, în adâncă bătrânețe, la mucenicie fără rușine.

La mănăstirea Mesici se află sfintele moaște ale Sfântului Artemon: un mic sicriu de lemn în care era o cutie mică de argint cu un os din craniu, legat în argint. Moaștele au fost aduse acolo în 1773 de la mănăstirea Šemljug, unde se aflau mai înainte și care a fost atunci desființată.