Arsenie de Elasona

Sfântul Ierarh Arsenie de Elasona, numit și Arsenie Grecul, a fost un arhiepiscop grec din Tesalia care a ajuns în Rusia ca sol al Patriarhiei Ecumenice, a luat parte la întemeierea Patriarhiei Moscovei și a rămas acolo până la moarte, ca arhiepiscop al catedralei Arhanghelilor din Kremlin, apoi al Tverului și al Suzdalului. A fost și primul rector al școlii Frăției din Liov, autorul unui vestit regulament școlar și al unei gramatici greco-⁠slave, precum și un martor prețios al Vremii tulburi. A trecut la Domnul în 1625, iar moaștele sale se află la Suzdal.

Familia și anii de tinerețe

Cele mai multe știri despre viața lui vin din scrierile sale și dintr-⁠o viață grecească aflată în Mănăstirea Sumela, lângă Trapezunt. S-⁠a născut în ianuarie 1550, în satul Kaloriana (astăzi Kalogriana), lângă Trikala, în Tesalia, și se numea în lume Apostolis. Tatăl său, Teodor, era preot, iar mama sa, Hrisanti, era sora Mitropolitului Neofit al Larisei și nepoata Sfântului Visarion al Larisei. Avea patru frați mai mari: Ioasaf, episcop de Stagoi, Marcu, episcop de Dimitriada, și ieromonahii Atanasie și Pahomie.

Pe la 1560 i-⁠a murit tatăl, iar mama a intrat în monahism. Creșterea lui a luat-⁠o asupra sa fratele cel mare, episcopul Ioasaf, care i-⁠a dat prima învățătură. Între 1568 și 1572 a învățat la școala dascălului Matei. În 1572 a fost tuns monah cu numele Arsenie, iar după câteva zile mitropolitul Ieremia al Larisei, viitorul Patriarh Ieremia al II-⁠lea, l-⁠a hirotonit ierodiacon. După moartea fratelui său Ioasaf a trăit în mănăstirea Dusiku, unde în 1579 a devenit ieromonah, iar la sfârșitul aceluiași an a fost numit preot la biserica patriarhală a Pammakaristosului din Constantinopol. Contemporanii lăudau nobilețea lui lăuntrică, mintea, învățătura și darul scrisului.

Arhiepiscop și sol

La 21 februarie 1584 a devenit arhiepiscop de Dimonikos și Elasona, unde a locuit până în martie 1585. Cu binecuvântarea Patriarhului Teolipt al II-⁠lea a condus o solie trimisă la Moscova, pentru pomenirea țarului Ivan al IV-⁠lea, care murise. Evlaviosul țar Feodor Ioannovici l-⁠a primit cu multă bunăvoință, iar după o lună i-⁠a lăsat pe soli să se întoarcă, trimițând patriarhului o milostenie bogată.

Rector la Liov

Pe drumul de întoarcere solia s-⁠a oprit la Liov. Aici, pe lângă biserica Adormirii, exista de mult o frăție ortodoxă, care apăra pe credincioși de înrâurirea latină și avea o grijă deosebită pentru școală. Frații și episcopul Ghedeon (Balaban) l-⁠au rugat stăruitor să rămână și să conducă școala Frăției. Înduioșat, Arsenie a primit, a trimis la Constantinopol darurile țarului și a rămas la Liov între 1586 și 1588, ca prim rector al școlii.

A alcătuit pentru școală un regulament, „Rânduiala școlară”, unul dintre cele mai vechi regulamente școlare din Europa, în tradiția școlii grecești. La temelia lui stătea egalitatea elevilor: bogații nu puteau fi mai presus de săraci în școală decât prin învățătură. Înainte de prânz dascălul trebuia să-⁠i învețe pe copii citire și scriere, gramatică, retorică, dialectică, muzică, Sfânta Evanghelie și Apostolul, iar după prânz pascalia, aritmetica și cântarea bisericească. Sâmbăta, după vecernie, trebuia să le vorbească despre evlavie și despre datoriile creștine față de părinți și de aproapele, iar în duminici și sărbători să le tâlcuiască sărbătoarea și citirile din Evanghelie și Apostol. De la dascăl se cerea să fie evlavios, înțelept, nebețiv și curat. Regulamentul a devenit model pentru școlile frățiilor din Ucraina, Belarus și Lituania.

Doi ani a predat la Liov limbile greacă și slavonă și a îndrumat alcătuirea unei gramatici greco-⁠slave, tipărită în 1591 sub titlul „Adelphotes”, care a slujit apoi de model gramaticilor lui Lavrentie Zizanie și Meletie Smotrițki. La sfârșitul anului 1587, Patriarhul Ieremia al II-⁠lea a trimis Frăției din Liov o gramată prin care binecuvânta frăția și școala, întărind astfel lucrarea lui Arsenie.

Întemeierea Patriarhiei Moscovei

În 1588 Arsenie l-⁠a însoțit pe Patriarhul Ieremia al II-⁠lea la Moscova, unde au purtat tratativele pentru înființarea Patriarhiei în Rusia. În 1589 a luat parte, în catedrala Adormirii, la alegerea primului patriarh al Rusiei, a dus țarului actul alegerii și a participat la întronizarea Sfântului Iov. La audiența de rămas-⁠bun a solilor greci, țarul Feodor i-⁠a îngăduit să rămână la Moscova, iar el s-⁠a așezat în Kremlin, lângă palatul țarului. Și-⁠a descris călătoria și ședința la Moscova într-⁠un lung poem grecesc, „Ostenelile și petrecerea smeritului arhiepiscop Arsenie, care scrie și despre înălțarea patriarhului Moscovei”, tipărit la Torino în 1749 și tradus în rusește în 1879, un izvor prețios pentru istoria Bisericii Ruse de la sfârșitul secolului al XVI-⁠lea.

Arhiepiscop al catedralei Arhanghelilor

La sfârșitul anului 1596 sau începutul lui 1597 a devenit arhiepiscop al catedralei Arhanghelilor din Kremlin, unde se aflau mormintele țarilor, și a fost un fel de reprezentant al patriarhilor Răsăritului la Moscova. Deși străin, și-⁠a câștigat respectul tuturor. În 1599 țarul Boris Godunov i-⁠a dăruit pământuri în ținuturile Borovsk, Klin și Moscova. Cu veniturile lor a zidit și a împodobit biserici, între care biserica Minunii Arhanghelului Mihail din Mănăstirea Andronikov din Moscova, și a făcut numeroase danii mănăstirilor rusești și grecești. A lăsat și o descriere a unui giulgiu (epitaf) lucrat din aur curat din porunca lui Boris Godunov, cu chipurile lui Hristos, ale Maicii Domnului și ale apostolilor, odor dus mai târziu în Polonia de Dimitrie cel Mincinos.

În Vremea tulbure

Locuind în Kremlin, a fost martor în anii Vremii tulburi (1604-1613) la schimbările de domnie, la răscoale, la jafurile străinilor, la incendii și la moartea celor apropiați. A luat parte la încoronarea lui Dimitrie cel Mincinos, așezându-⁠i chiar el pe cap căciula lui Monomah, și la încoronarea Marinei Mniszech. A fost de față la uciderea impostorului și la alegerea țarului Vasile Șuiski, iar apoi la apariția celui de-⁠al doilea impostor. Într-⁠un incendiu din Kremlin i-⁠a ars și casa. Ca să o ferească de pângărirea polonezilor, a ascuns într-⁠un loc sigur icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vladimir. A îndurat foamete, lipsuri și boli.

În 1611 a condus clerul ortodox din Moscova și a purtat tratative cu regele Sigismund al III-⁠lea. La sfârșitul anului 1612, pe când era bolnav, i s-⁠a arătat în vis Cuviosul Serghie de Radonej, care i-⁠a vestit că necazurile Rusiei se vor sfârși curând. La sfârșitul anului a întâmpinat, împreună cu tot clerul Moscovei, oastea rusă eliberatoare, iar în mai 1613 l-⁠a întâmpinat pe tânărul țar Mihail Romanov cu mama sa și i-⁠a însoțit la mormintele țarilor, unde a săvârșit un Te Deum.

Arhiepiscop de Tver și de Suzdal

În 1613 a devenit arhiepiscop de Tver și Kașin, păstrând și titlul de arhiepiscop al catedralei Arhanghelilor, și a semnat al șaselea, la Soborul țării, gramata de alegere a țarului Mihail. Pe la 1615 a fost numit arhiepiscop de Suzdal și Tarusa și a lăsat slujirea de la catedrala Arhanghelilor. În 1620 a luat parte la sinodul care a hotărât despre primirea latinilor și ereziile lor, iar în 1625 la cercetarea minunilor icoanei Maicii Domnului din Kazan.

Trecerea la Domnul și cinstirea

A trecut la Domnul la 29 aprilie 1625, la Suzdal, și a fost îngropat în catedrala Nașterii Maicii Domnului din Suzdal. În 1660 i s-⁠a făcut deasupra mormântului o raclă de lemn și i s-⁠a pictat chipul, iar icoanele lui au început să apară în unele biserici. În 1668 arhiepiscopul Ștefan al Suzdalului i-⁠a aflat moaștele nestricate. Calendarele de la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea pomenesc ziua morții sale (29 aprilie) și aflarea moaștelor (28 aprilie). Existența unei vieți grecești arată că era cinstit și în Răsăritul ortodox.

În 1982, din inițiativa arhiepiscopului Serapion (Fadeev) al Vladimirului și Suzdalului, numele lui a fost trecut în Soborul sfinților din Vladimir. La 22 februarie 2015 moaștele sale au fost mutate din catedrala Nașterii Maicii Domnului în biserica Adormirii din Suzdal.