Ermenegild

Sfântul Mucenic Ermenegild a fost fiul regelui vizigot Leovigild și a murit în 585, ucis de tatăl lui, după ce a primit credința de la Niceea. Este pomenit la 13 aprilie.

Căsătoria și convertirea

Ermenegild era fiul cel mare al lui Leovigild și fratele lui Recared. A crescut în arianism, credința vizigoților din vremea aceea, iar tatăl său l-⁠a făcut, împreună cu fratele lui, împreună-⁠domnitor. În 579 s-⁠a căsătorit cu Ingunda, fiica regelui franc Sigebert I al Austrasiei, care era credincioasă ortodoxă. Mama vitregă a lui Ermenegild, Goswintha, a silit-⁠o pe Ingunda, care avea doisprezece ani, să renunțe la credința ei, dar ea a rămas statornică. Leovigild l-⁠a trimis pe fiul său în sud, să stăpânească în numele lui. Acolo a ajuns sub înrâurirea lui Leandru, episcopul Sevillei, fratele mai mare al lui Isidor, și a trecut de la arianism la credința ortodoxă. Familia lui i-⁠a cerut să se întoarcă la arianism, dar el a refuzat.

Răscoala și sfârșitul

În jurul acelui timp a pornit o răscoală împotriva lui Leovigild. Povestirile vremii o pun mai degrabă pe seama politicii decât a deosebirii de credință. A cerut ajutor Imperiului Bizantin, dar fără folos. Un timp l-⁠au sprijinit suebii, dar în 583 Leovigild i-⁠a supus din nou. Ermenegild a fugit la Sevilla, iar când orașul a căzut, în 584, s-⁠a dus la Córdoba. Leovigild a plătit bizantinilor treizeci de mii de monede de aur și aceștia s-⁠au retras, luând cu ei pe Ingunda și pe fiul lor. Ermenegild s-⁠a refugiat într-⁠o biserică; Leovigild nu a călcat dreptul de azil, ci l-⁠a trimis pe Recared să-⁠i ofere pacea, iar el a primit-⁠o. Pe urmă Goswintha a stârnit iar neînțelegeri, iar Ermenegild a fost închis la Tarragona sau la Toledo. Se povestește că, de Paști, i s-⁠a trimis un episcop arian, dar sfântul n-⁠a vrut să primească de la el Sfânta Împărtășanie. Regele a poruncit să fie decapitat, și a fost ucis la 13 aprilie 585.

Amintirea lui

Isidor al Sevillei și Ioan din Biclaro, scriitori ai vremii, pomenesc numai răscoala, nu și convertirea. Grigorie de Tours povestește convertirea și îl judecă aspru, ca pe un trădător. Papa Grigorie cel Mare este cel dintâi care îl numește mucenic, în Dialoguri, iar moartea lui a socotit-⁠o temelia convertirii fratelui său, Recared, și, prin el, a regatului vizigot. Cinstirea lui a crescut în Spania; în 1585 papa Sixt al V-⁠lea a încuviințat-⁠o acolo, iar mai târziu papa Urban al VIII-⁠lea a întins-⁠o în toată Biserica. În Biserica Ortodoxă, el este cunoscut din calendarele grecești și slave.