Cazdoia a Persiei

Sfânta Muceniță Cazdoia a Persiei, prințesă, a pătimit împreună cu fratele ei, Sfântul Mucenic Gaveddai, și cu Sfântul Mucenic Dada, în vremea regelui persan Șapur. Biserica îi pomenește la 12 octombrie (stil nou).

Dada era cel dintâi dregător al lui Șapur, iar Gaveddai și Cazdoia erau copiii acestui rege cumplit. Fără să știe că Dada este creștin, regele l-⁠a pus conducător al unei provincii a Persiei. Când s-⁠a aflat, Dada a fost lipsit de toate cinstirile, adus la judecata cruntului Andromelih și osândit la ardere. Apropiindu-⁠se de rug, sfântul și-⁠a făcut semnul crucii, iar rugul s-⁠a stins. Văzând minunea, prințul Gaveddai a crezut în Hristos și și-⁠a mărturisit credința în auzul tuturor. Judecătorul a vestit regelui, iar acesta a poruncit să fie chinuit crunt, dar puterea lui Dumnezeu l-⁠a ocrotit în toate chinurile. Un înger al Domnului îl mângâia, iar Domnul îi dădea de fiecare dată iar putere și sănătate. Văzând tămăduirile minunate ale mucenicului, mulți dintre cei închiși cu el, între care și vrăjitorul Gargal, au devenit creștini și au primit și ei mucenicia.

Sora mucenicului, prințesa Cazdoia, l-⁠a vizitat pe ascuns în temniță și i-⁠a adus apă. Încă o dată l-⁠a văzut, când l-⁠au chinuit iar. Mucenicul a fost atârnat pe cruce și s-⁠au tras în el multe săgeți, dar săgețile săreau înapoi și se întorceau împotriva celor ce trăgeau. Văzându-⁠și sora, a îndemnat-⁠o să creadă în Hristos. Sfânta Cazdoia s-⁠a mărturisit creștină și, din porunca tatălui ei, regele Șapur, a fost bătută crunt și aruncată în temnița unde zăcea fratele ei. Suferind de răni, a rugat pe fratele mucenic să se roage pentru ea. După rugăciune, Gaveddai a încredințat-⁠o că nu va mai fi chinuită. A doua zi, la noi chinuri, Gaveddai a văzut în mulțime pe preoții Dadie și Avdie și i-⁠a rugat să aducă untdelemn și apă, căci dorea mult Sfântul Botez. În acel timp un nor l-⁠a umbrit pe mucenic, din care s-⁠au vărsat peste el apă și untdelemn, și s-⁠a auzit un glas: „Rob al lui Dumnezeu, ai primit deja Botezul.” Fața mucenicului s-⁠a luminat și în aer s-⁠a răspândit bună mireasmă. Chinuitorul a poruncit să fie străpuns cu sulițe și după câteva ceasuri a murit cu rugăciunea pe buze. Trupul i-⁠a fost tăiat în trei părți, dar preoții Dadie, Avdie și diaconul Armazat au luat sfintele rămășițe și le-⁠au îngropat cu cinste. Trupul Sfântului Mucenic Dada, care fusese chinuit îndelung și tăiat de viu în bucăți, a fost de asemenea îngropat în taină de creștini.

La miezul nopții, mucenicul Gaveddai s-⁠a arătat preotului Dadie, i-⁠a dat un vas cu untdelemn și l-⁠a trimis la mucenița Cazdoia s-⁠o ungă și s-⁠o împărtășească cu Sfintele Taine. Preotul a făcut aceasta, spunându-⁠i la sfârșit: „Adormi, soră, până la venirea Domnului”, și Sfânta Cazdoia s-⁠a mutat la Domnul. Mama mucenicei a pregătit-⁠o pentru îngropare și a îngropat-⁠o lângă mucenicul Gaveddai.