Celestin I

Sfântul Celestin I al Romei a fost episcop al Romei între 422 și 432, în vremea împăratului Teodosie cel Tânăr. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 8 aprilie, iar în Apus este prăznuit la 27 iulie. Îi sunt recunoscătoare pentru că a stat de partea Sfântului Chiril al Alexandriei împotriva ereziei lui Nestorie, în vremea Sinodului al III-⁠lea Ecumenic.

După Sinaxarul grec, se născuse la Roma, iar tatăl său se numea Priscus; ca diacon se făcuse cunoscut prin învățătură, evlavie și râvnă. Alte izvoare spun că era din Campania. După adormirea papei Bonifaciu, în 422, a fost ales în scaunul Romei (10 septembrie 422, după data pe care o ține Vaticanul). Sinaxarul amintește că a intervenit în Africa, în Galia și în Calabria, ca la alegerea episcopilor să se păzească sfintele canoane, și că a lucrat împotriva ereziilor.

Când Nestorie, arhiepiscopul Constantinopolului, a început să învețe că Fecioara Maria nu ar trebui numită Născătoare de Dumnezeu, Chiril al Alexandriei i-⁠a scris lui Celestin. Un sinod ținut la Roma în 430 a osândit învățătura lui Nestorie, iar Celestin i-⁠a scris lui Chiril că, dacă Nestorie nu se leapădă de rătăcire în zece zile, să fie caterisit și afurisit. A trimis scrisori și Bisericilor din Constantinopol și Antiohia. În anul următor a trimis delegați la Sinodul de la Efes (431), unde învățătura lui Nestorie a fost osândită.

A sprijinit lupta împotriva pelagianismului: în 429 episcopii galilor l-⁠au trimis în Britania pe Sfântul Gherman de Auxerre, iar în 431 Celestin l-⁠a hirotonit episcop pe Paladie, trimis la creștinii din Irlanda. Se mai spune că a îngrijit de cler și de slujbe, împodobind bisericile cu icoane și vase sfinte.

Data adormirii lui este încă discutată. Unele versiuni ale Cărții Papilor dau 6 sau 8 aprilie 432, data păstrată în Răsărit; istoricii occidentali socotesc 26 sau 27 iulie 432. Moaștele sale se află în bazilica Santa Prassede din Roma. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.