Crispina

Sfânta Mucenică Crispina din Africa de Nord a fost o femeie din Tacora (Tagora), osândită pentru credința creștină la Theveste (Tebessa), în decembrie 304, în vremea prigoanei lui Dioclețian. Este o sfântă a Bisericii nedespărțite, pomenită în Occident și în Răsărit.

Proconsulul Annius Anullinus a judecat-⁠o și a întrebat-⁠o dacă știe că legea cere să aducă jertfă zeilor pentru binele împăraților Dioclețian și Maximian. Crispina a răspuns că nu cunoaște decretul și că credința ei creștină nu îi îngăduie să jertfească zeilor mincinoși, că nu cunoaște alt Dumnezeu decât pe Cel închinat de creștini și că nu va aduce niciodată jertfă demonilor. Proconsulul i-⁠a spus că toată provincia Africii s-⁠a supus și i-⁠a amenințat cu chinuri, iar ea a răspuns că le-⁠ar îndura bucuros pentru Hristos. I-⁠a spus că va fi silită să se închine idolilor și să tămâieze, dar ea a zis că nu o va face cât va trăi. Când proconsulul i-⁠a spus că poate trăi mult sau poate muri în chinuri înainte de a fi decapitată, ea a răspuns că ar mulțumi lui Dumnezeu dacă ar primi aceasta și că și-⁠ar pierde bucuros capul pentru Domnul, fiindcă nu aduce jertfă acelor statui surde și mute.

Anullinus și-⁠a pierdut răbdarea și a poruncit să se citească procesul-⁠verbal, apoi a rostit sentința: moartea prin sabie, fiindcă Crispina stăruie în superstiția ei și refuză să jertfească zeilor după lege. Sfânta a spus: „Mulțumesc lui Dumnezeu, Care a binevoit să mă elibereze din mâinile tale." Și-⁠a făcut semnul Crucii și și-⁠a întins gâtul călăului. A fost decapitată la 5 decembrie 304, în urma celui de-⁠al patrulea edict al lui Dioclețian. Sfântul Augustin o pomenește în predicile 286 și 354.