Ilie Cetveruhin

Sfântul sfințit mucenic Ilie Cetveruhin (1886-1932) a fost protoiereu al Bisericii Ortodoxe Ruse și paroh al bisericii Sfântului Nicolae din Tolmaci, la Moscova. Arestat în 1930 sub învinuirea de participare la o organizație monarhistă contrarevoluționară, a fost osândit la trei ani de lagăr de muncă și a murit în lagărul de la Vișera. Biserica Rusă l-⁠a canonizat în 2002 ca sfânt sfințit mucenic, iar pomenirea lui este la 5 decembrie, după calendarul vechi (18 decembrie pe stil nou).

Copilăria și studiile

S-⁠a născut la Moscova la 14 ianuarie 1886 (după calendarul vechi), în familia lui Nicolae Mihailovici și a Mariei Nicolaevna Cetveruhin. Tatăl era profesor de literatură rusă, venit dintr-⁠o familie de învățători de origine soldățească, și a slujit mai mult de patruzeci și cinci de ani ca profesor, ultimii ani la școala militară de felceri din Lefortovo. În 1904 Ilie a absolvit cu medalie de aur gimnaziul al doilea din Moscova și s-⁠a înscris la facultatea de istorie și filologie a Universității din Moscova. Mai târziu, interesat de viața duhovnicească, a părăsit universitatea, a dat în 1907 ca extern examenele seminarului teologic și a intrat la Academia Teologică din Moscova. Acolo s-⁠a ocupat de moștenirea Sfântului Isaac Sirul; lucrarea lui de licență, „Concepția ascetică a Sfântului Isaac Sirul”, a primit aprecierea rectorului, episcopul Teodor Pozdeevski, care a lăudat împletirea rigorii științifice cu simplitatea expunerii, și a profesorului S. I. Sobolevski.

În 1908 s-⁠a căsătorit cu Evghenia Leonidovna Grandmaison, născută la Iaroslavl în 1883, fiica unui ofițer. După izvoarele bisericești, în 1911 a absolvit Academia cu titlul de candidat în teologie și a fost hirotonit preot (amintirile familiei dau anul 1912). Evghenia a cântat și a citit la strană, iar credința ei a avut un rol în hotărârea lui de a părăsi universitatea.

Slujirea la Tolmaci

După absolvire a slujit la biserica din azilul Ermakov din Sokolniki și a fost profesor de religie la Institutul Elisabeta pentru fete nobile și apoi la școala orășenească din Sokolniki. În toamna lui 1918 azilul a fost închis, iar biserica distrusă. Era înzestrat și artistic, picta tablouri cu teme religioase și a luat parte la cercul religios-⁠filozofic „al celor ce caută luminarea creștină” al lui Mihail Novoselov, la care au participat și părintele Pavel Florenski și Serghei Bulgakov.

În iunie 1919 a fost ales paroh al bisericii Sfântului Nicolae din Tolmaci. Parohia era în mare lipsă: o parte din credincioșii și binefăcătorii de odinioară muriseră sau plecaseră, diaconul și cântărețul se retrăseseră, nu mai erau cine să facă prescuri, să păzească, să tragă clopotele, lipseau lumânări, făină, vin și untdelemn, iar în prima iarnă biserica nu s-⁠a încălzit. Cu toate acestea, el a rânduit slujba zilnică. La început l-⁠au ajutat soția și copiii, apoi credincioșii s-⁠au alăturat la citit, cântat, tras clopotele, făcut prescuri și îngrijit biserica. Rânduiala slujbei se ținea cât mai deplin, cu citire calmă și limpede, iar el predica nu numai la liturghie, ci și la alte slujbe, lămurea textele Sfintei Scripturi și citea credincioșilor scrieri ale Sfinților Părinți. Spovedania se făcea pentru fiecare în parte, cu grijă.

În anii muncii obligatorii a lucrat ca cercetător la Galeria Tretiakov, slujind în biserică după orele de lucru. La începutul lui 1924 autoritățile i-⁠au cerut să aleagă între biserică și galerie. El a refuzat să înceteze slujirea, a fost lipsit de drepturi civile, o parte din camerele casei i-⁠au fost confiscate, iar restul a fost impozitat mai greu. La 24 iunie 1929 biserica din Tolmaci a fost închisă sub pretextul lărgirii expoziției Galeriei Tretiakov. Cererea lui către Sovietul orășenesc a fost respinsă, iar apelul către Prezidiul VȚIK nu a fost examinat. După aceea a slujit la biserica Sfântului Grigorie Neocezareul din Derbițî, pe Bolșaia Poleanka.

În familia lui erau șase copii: Serghei, Serafim, Andrei, Nicolae, precum și Ivan și Maria, care au murit mici. Fiul Serafim a fost arestat în 1936 pentru participarea la un cerc de tineri credincioși, a fost închis la Vorkuta și reabilitat în 1957; fiul Andrei a căzut pe front în 1943. În jurul bisericii s-⁠a strâns un grup de credincioși și fii duhovnicești ai lui, numiți „tolmaciovți”, între care istoricul de artă Vladimir Gheorghievski, botanistul și viitorul mucenic Nicolae Rein, diaconul și viitorul sfânt sfințit mucenic Pavel Poniatovski și viitoarea profesoară Vera Borodici.

Arestarea și lagărul

În 1923 a fost arestat sub învinuirea de a fi răspândit zvonuri contrarevoluționare legate de atitudinea autorităților față de patriarhul Tihon și a stat vreo trei luni la închisoarea Butîrka. Cea de-⁠a doua arestare a avut legătură cu procesul fiicei lui duhovnicești, Maria Ivanovna Mihailova, după discursul ei la o adunare despre „sabotaj”. La interogatoriu a spus că nu are legături în străinătate, s-⁠a retras din politică, nu împărtășește ideile monarhiei și nu aprobă sabotajul.

La 26 octombrie 1930 a fost arestat și închis la Butîrka, acuzat de participare la o organizație monarhistă contrarevoluționară. Nu s-⁠a recunoscut vinovat și a refuzat să învinuiască pe alții. La 23 noiembrie 1930 o comisie specială a OGPU l-⁠a osândit la trei ani de lagăr de muncă, pe care i-⁠a ispășit la Vișera. În lagăr a lucrat ca săpător, muncitor necalificat pe șantier, la o fabrică de cherestea, ajutor de secretar la spitalul fabricii chimice, infirmier și la stațiunea experimentală zonală. Duhovnicul lui în lagăr a fost arhimandritul Arhip (Ivanov) de la mănăstirea Donskoi. După Viața lui, la sfârșitul lui ianuarie 1932 a fost pus în izolator, unde a stat douăzeci de zile. A continuat să corespondeze cu soția.

Sfârșitul și cinstirea

La 18 decembrie 1932, în ajunul zilei Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni, părintele Ilie a murit într-⁠un incendiu la clubul lagărului. După incendiu, rămășițele lui nu au fost găsite și locul înmormântării este necunoscut. La 20 martie 1933, după moartea lui, comisia specială a OGPU a dat o nouă hotărâre, osândindu-⁠l la trei ani de exil în Regiunea Nordului și poruncind să fie trimis la Vologda.

La 12 martie 2002 Sfântul Sinod al Bisericii Ruse a hotărât să-⁠l treacă pe protoiereul Ilie Cetveruhin în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei din secolul al XX-⁠lea, la propunerea eparhiei Moscovei. Pomenirea lui a fost fixată în ziua morții, 5/18 decembrie. Amintirea lui este legată în special de biserica din Tolmaci. În 2019 a avut loc acolo o seară „Tolmaciul duhovnicesc”, la o sută de ani de la începutul slujirii lui, iar icoana sfântului se află în biserică. Tot în 2019 numele lui a fost scris pe plăcile de pomenire a sfinților universitari de la fațada bisericii Sfintei Tatiana de pe lângă Universitatea de Stat din Moscova. Slujba lui, cu stihiri, canon, tropar la glasul 4 și condac la glasul 6, este publicată pe site-⁠ul bisericii Sfintei Treimi din Goretovo, dar nu s-⁠a găsit o aprobare oficială a ei. Împreună cu soția, a scris o carte despre ieromonahul Alexie, bătrân zăvorât la mănăstirea Zosima din Smolensk, apărută în 1995 și, într-⁠o altă ediție, în 2003.