Sava cel Sfințit

Cuviosul Sava cel Sfințit a fost monah, preot și părinte al sihaștrilor din Palestina, întemeietorul Marii Lavre de lângă Ierusalim, numită azi Mar Saba. A fost născut în Capadocia, a trăit mai ales în Palestina și a murit în 532, la 5 decembrie, ziua în care este pomenit. Este numit „cel Sfințit” pentru că a fost hirotonit preot și pus îndrumător al sihaștrilor. Este autorul rânduielii slujbelor din Tipicul Ierusalimitean, folosit și azi în Bisericile Ortodoxe.

Copilăria și ucenicia

S-⁠a născut în 439 la Mutalaska, lângă Cezareea Capadociei, din Ioan, un comandant militar, și Sofia, creștini. Când părinții lui au plecat la Alexandria cu treburi de oaste, Sava, în vârstă de cinci ani, a rămas în grija unui unchi. La opt ani a intrat în mănăstirea apropiată a episcopului Flavian al Antiohiei. Copilul înzestrat a învățat repede să citească și a ajuns bun cunoscător al Scripturilor. S-⁠a împotrivit insistențelor părinților să se întoarcă în lume și să se căsătorească, și la șaptesprezece ani a primit tunderea în monahism. A petrecut zece ani în mănăstirea aceea, apoi a plecat la Ierusalim și la mănăstirea Sfântului Eftimie cel Mare, care l-⁠a trimis la avva Teoctist, părintele unei mănăstiri cu regulă chinovială aspră din apropiere. A trăit acolo în ascultare până la treizeci de ani.

După moartea lui Teoctist, urmașul lui l-⁠a binecuvântat să se retragă într-⁠o peșteră; sâmbăta ieșea la mănăstire, să slujească și să mănânce cu frații. După o vreme a primit îngăduința să nu mai iasă deloc din sihăstrie, și a trăit cinci ani în peșteră. Eftimie a urmărit cu grijă viața tânărului monah și, văzându-⁠l matur duhovnicește, îl lua cu el în pustie în fiecare an, de la 14 ianuarie până în Duminica Floriilor, numindu-⁠l „copil-⁠bătrân”.

Sihastrul și întemeietorul

După moartea lui Eftimie (în jurul anului 473), Sava s-⁠a retras din lavră și s-⁠a așezat într-⁠o peșteră lângă mănăstirea Sfântului Gherasim de la Iordan. După câțiva ani, ucenicii au început să se adune în jurul lui, și a răsărit Marea Lavră, în valea Cedronului, la sud de Ierusalim, în 484 după datarea obișnuită. Pentru că unii monahi s-⁠au împotrivit rânduielii și au cerut egumen preot, el a plecat la Lavra Nouă, zidită lângă Tecoa. În lavre, tinerii trăiau viață de obște, iar bătrânii în chilii proprii, venind la slujbele de seamă. Patriarhul Salustie al Ierusalimului l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a numit arhimandrit al sihaștrilor, iar pe Teodosie al celor din obști. Sava a întemeiat mai multe lavre și mănăstiri, între care, după unele izvoare, patru lavre, șase mănăstiri și patru azile. Viața lui povestește multe minuni: la rugăciunea lui a izvorât apă în lavră, ploaie bogată a căzut în vreme de secetă și s-⁠au vindecat bolnavi și îndrăciți.

Sava a fost apărător al credinței de la Calcedon împotriva monofiziților și origeniștilor; a mers la Constantinopol în 511 la împăratul Anastasie I, care ținea cu monofiziții, și în 531 la împăratul Iustinian, ca să-⁠i ceară ajutor pentru reclădirea bisericilor stricate în răscoala samaritenilor, pentru un spital la Ierusalim și o cetate în pustie, ocrotitoare a monahilor împotriva tâlharilor sarazini. Era atât de prețuit, încât împăratul și împărăteasa îi cereau binecuvântarea și proorociile. Întors din această ultimă călătorie, a murit la nouăzeci și patru de ani, la 5 decembrie 532.

Tipicul și moaștele

În jurul anului 524 s-⁠a introdus în Lavra lui Sava rânduiala de slujbe scrisă de el, numită Tipicul Ierusalimitean sau Palestinian, care s-⁠a răspândit în mănăstirile Palestinei și apoi în tot Răsăritul ortodox. Este o lucrare de căpătâi în domeniul liturgic, folosită de toate Bisericile ortodoxe. Viața lui a fost scrisă de ucenicul său Chiril din Schitopolis. Moaștele lui s-⁠au păstrat nestricate, după cum vorbește Chiril, care le-⁠a văzut. În Evul Mediu au fost duse în Italia și puse la Veneția, iar în 1965 papa Paul al VI-⁠lea le-⁠a trimis înapoi la mănăstirea Mar Saba, ca semn de bunăvoință față de ortodocși; ele se află acolo întregi. Din Marea Lavră au ieșit mulți monahi vestiți, între ei Sfântul Ioan Damaschin. Biserica San Saba din Roma, Biserica Sfântul Sava din Iași și Colegiul Național „Sfântul Sava” din București îi poartă numele.