Eufimia

Eufimia a fost împărăteasă a Bizanțului, soția împăratului Iustin I. Născută cu numele Lupicina, dintr-⁠o familie foarte umilă, a primit la urcarea soțului pe tron numele Eufimia, după Sfânta Mare Muceniță Eufimia cea de tot lăudată. A murit în 523 sau 524. Biserica Greacă o cinstește ca binecredincioasă, sub numele Marciana, la 27 ianuarie.

Începuturile Despre viața ei se știe puțin. Numele ei dinainte era Lupicina, iar originea ei era smerită: potrivit lui Procopiu din Cezareea, în „Istoria secretă”, se născuse străină și roabă și fusese ținută de stăpânul ei drept concubină. Iustin, un țăran din Dardania, venit tânăr la Constantinopol să scape de sărăcie, a ajuns ofițer în armata imperială; la un moment dat a cumpărat-⁠o sau a eliberat-⁠o și s-⁠a căsătorit cu ea. Căsătoria lor nu a avut copii.

Împărăteasă La moartea lui Anastasie, în iulie 518, Iustin, comandantul gărzii imperiale, a fost ales împărat în urma consultării dregătorilor din palat și proclamat în hipodrom. Cei doi ajunseseră la putere la vârstă înaintată. Lupicina a primit titlul de împărăteasă sub numele Eufimia. Alegerea numelui nu a fost întâmplătoare: Sfânta Eufimia din Calcedon era legată de Sinodul al IV-⁠lea Ecumenic din 451, care se ținuse chiar în biserica ei, și numele arăta, după părerea istoricilor, că împăratul și soția lui erau credincioși fermi ai dreptei credințe. Anastasie sprijinise monofizismul, iar urcarea lui Iustin a adus o schimbare în politica bisericească. Cronica din Edesa din 540 atribuie această politică împărătesei Eufimia.

Procopiu spune că împărăteasa nu avea mari însușiri și nu se pricepea la treburile statului, dar alți autori îi laudă evlavia și modestia. Ea s-⁠a împotrivit căsătoriei lui Iustinian, nepotul lui Iustin, cu Teodora, o fostă dansatoare, iar în același timp a sprijinit înfierea lui Iustinian și numirea lui drept moștenitor. Doar după moartea ei, intervenită în 523 sau 524, Iustinian a putut dobândi desființarea piedicilor legale și a luat-⁠o pe Teodora de soție.

Ctitoria și cinstirea Eufimia a ctitorit în Constantinopol o mănăstire și o biserică închinate Sfintei Mucenițe Eufimia, semn al evlaviei ei. Acolo a fost îngropată, iar Iustin a fost așezat lângă ea după moartea lui, în 527. Biserica o pomenește la 27 ianuarie, ca împărăteasă binecredincioasă.