Evdoxie, Zinon și Macarie

Sfinții Mucenici Evdoxie, Zinon și Macarie au pătimit pentru credința creștină în marea prigoană a lui Dioclețian, la Melitene, în jurul anului 312. Sunt pomeniți la 6 septembrie.

După Sinaxarul Bisericii din Constantinopol (veacul al X-⁠lea), Evdoxie avea dregătoria de comite. Dioclețian a dat o poruncă prin care creștinii erau prigoniți fără cruțare. Evdoxie a fost luat de ostași și adus înaintea ighemonului din Melitene. Simeon Metafrastul spune mai pe larg. Ostașii îl găsesc pe Evdoxie, iar el îi duce în casa lui, le dă să mănânce, își ia rămas bun de la soția sa, Vasilisa, se îmbracă în haine albe și se urcă pe un cal alb. Vorbește cu ighemonul Pontian și, în cuvântarea lui, osândește slujirea la idoli și mărturisește pe Hristos ca Dumnezeu adevărat. Atunci el, împreună cu Zinon și cu Macarie, este chinuit din porunca ighemonului, apoi toți trei sunt decapitați.

În Sinaxarul Bisericii din Constantinopol, Romil și Evdoxie sunt povestiți într-⁠un singur capitol, dar se arată că au trăit în timpuri deosebite. În Minologhionul lui Vasile al II-⁠lea (veacul al X-⁠lea) a fost pusă o povestire unită despre sfinți din veacuri diferite: Romil, ucis în veacul al II-⁠lea de Traian, și Evdoxie, ucis în veacul al IV-⁠lea de Dioclețian. Numele lui Zinon și Macarie nu sunt pomenite în Minologhion. Amestecul vieților s-⁠a petrecut, se pare, pentru că ziua lor de pomenire cade la fel și pentru că au pătimit în același loc. În Minologhionul lui Vasile al II-⁠lea este pusă icoana lui Romil împreună cu Evdoxie.