Romul

Sfântul Mucenic Romul a fost un creștin din secolul al II-⁠lea, membru al curții împăratului roman Traian, mort mucenicește în jurul anului 117. Este pomenit la 5 septembrie după izvorul englez; izvorul sârbesc dă 6 septembrie după calendarul vechi (19 septembrie după cel nou), iar fișa dă 6 septembrie.

După Sinaxarul Bisericii Constantinopolului, Romul avea o înaltă slujbă la curtea împăratului Traian, fiind praepositus al Cezarului. La început a fost chinuitor al creștinilor. Traian l-⁠a trimis pe Romul în Galia ca să silească ostașii armatei romane să se închine zeilor păgâni. Ostașii creștini au refuzat să împlinească porunca împăratului de a aduce jertfe idolilor. Pentru aceasta, împăratul i-⁠a trimis cu rușine în surghiun în Armenia pe ostașii creștini, în număr de 11.000, nădăjduind că aceasta îi va sili să se lepede de Hristos și să aducă jertfe idolilor și că se vor întoarce apoi la rangul lor militar și vor căpăta iarăși cinstirile ostășești de mai înainte. La Melitene, după izvorul rus, ostașii au fost omorâți de împărat. Romul, văzând cruzimea împăratului și curajul ostașilor care muriseră pentru Hristos, s-⁠a căit și a mărturisit înaintea împăratului că este creștin. Izvorul sârbesc spune că, întâi între ei, a ieșit înaintea împăratului, l-⁠a mustrat pentru necredința lui și pentru fapta nechibzuită, căci în război își nimicește singur oastea, și că Romul a mărturisit că este și el creștin și gata să moară pentru numele lui Iisus Hristos.

Traian s-⁠a mâniat cumplit pe Sfântul Romul. Din porunca împăratului, Romul a fost chinuit, apoi decapitat; împăratul a poruncit să fie bătut fără cruțare. Ceilalți ostași creștini trimiși în Armenia au fost și ei omorâți în felurite chipuri: zece mii dintre ei au fost răstigniți în pustie în jurul muntelui Ararat, în Armenia, iar ceilalți au fost uciși prin alte chinuri. În Sinaxarul Bisericii Constantinopolului, Romul și Evdoxie sunt descriși într-⁠un singur capitol, dar se arată că au trăit în vremuri diferite. Minologhionul lui Vasile al II-⁠lea cuprinde o legendă îmbinată despre doi sfinți care au trăit în veacuri diferite: Romul, omorât în secolul al II-⁠lea de Traian, și Evdoxie, omorât în secolul al IV-⁠lea de Dioclețian. Încurcătura viețuirilor a venit probabil din potrivirea zilelor lor de pomenire. În Minologhionul lui Vasile al II-⁠lea se află și chipul lui Romul laolaltă cu cel al lui Evdoxie. Amănuntele cu cei 11.000 de ostași se potrivesc mai bine cu povestea lui Evdoxie și a mucenicilor din Melitene decât cu vremea lui Traian.