Finian de Clonard

Cuviosul Finian de Clonard a fost unul dintre cei dintâi sfinți monahi ai Irlandei, întemeietorul mănăstirii Clonard din comitatul Meath. A trăit între 470 și 549, iar cei doisprezece Apostoli ai Irlandei au fost ucenicii lui. Împreună cu Sfântul Enda de Aran este socotit unul dintre părinții monahismului irlandez. Biserica îl pomenește la 12 decembrie.

Tinerețea și ucenicia S-⁠a născut în regatul Leinster, în apropiere, se crede, de actualul oraș New Ross, din Findlog. Sfântul Abban l-⁠a botezat, iar de mic a fost dat în grija episcopului Fortchern de Trim, ucenic al Sfântului Patrick. După unele izvoare a studiat o vreme și în centrul monahal al Sfântului Martin de Tours din Galia, cunoscut pentru asprimea lui. A mers apoi în Țara Galilor, la mănăstirea Sfântului Cadoc cel Înțelept din Llancarfan, unde a rămas mulți ani în rugăciune și studiu. Acolo a copiat clasicii romani și Vulgata Sfântului Ieronim. Codexul de la Salamanca vorbește de treizeci de ani petrecuți în Țara Galilor, dar istoricii socotesc că este prea mult în raport cu ce a făcut ulterior în Irlanda.

Întemeierile Întors în patrie, a ajuns întâi la Aghowle, în comitatul Wicklow, unde regele Oengus de Leinster i-⁠a dăruit un loc. Tradiția spune că a întemeiat și o obște pe Skellig Michael, dar istoricii se îndoiesc. De acolo s-⁠a dus la mănăstirea Sfintei Brigita de la Kildare. În jurul anului 520, un înger l-⁠a condus la Cluain Eraird (Clonard), pe râul Boyne, locul unde i s-⁠a spus că va învia.

La Clonard a ridicat o chilie mică și o biserică de lut și nuiele și s-⁠a dedicat studiului, înfrânării și rugăciunii. Faima învățăturii și a sfințeniei lui s-⁠a răspândit repede, iar învățăcei de toate vârstele au venit la el. Mănăstirea era după pilda celor din Țara Galilor, întemeiată pe tradiția Părinților din pustie și pe studiul Scripturii, iar rânduiala ei era aspră. Ucenicii care au întemeiat apoi mănăstiri plecau de la Clonard purtând o carte, un toiag păstoresc sau alt obiect, ceea ce arată că acolo funcționau de timpuriu un scriptoriu și ateliere. Penitențialul lui Finian rânduiește canoane pentru îndreptarea păcatelor și cultivarea virtuții contrare și se sprijină pe învățătura lui Ioan Casian despre cele opt gânduri rele. Tradiția amintește și pe Sfinții Vitheus și Genocus ca însoțitori ai săi la întoarcerea în Irlanda.

Ultimii ani și cinstirea Slujba Sfântului Finian spune că învățau deodată la Clonard cel puțin trei mii de ucenici. Învățătorul era neîntrecut în tâlcuirea Sfintei Scripturi, de aceea prelegerile lui aveau atâta căutare. Între cei care s-⁠au format acolo se numără Ciaran de Clonmacnoise și Columba de Iona. Finian a murit de ciumă în anul 549 și a fost îngropat în biserica sa din Clonard. Biograful lui îi dă o vârstă de 140 de ani, dar cercetătorii socotesc că a trăit în jur de șaizeci de ani. Sora lui, Regnach, a fost stareța de la Kilreynagh.

Școala de la Clonard a rămas veacuri la rând vestită pentru studiul Scripturii. Moaștele sfântului au stat în raclă la Clonard până în 887, când racla a fost distrusă. În 1206 scaunul episcopal de Meath a fost mutat la Trim, și gloria Clonardului a apus. Pomenirea sa de 12 decembrie este atestată întâi într-⁠un martirolog spaniol din veacul al IX-⁠lea.