Glisente

Glisente a fost pustnic franc și este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus; a adormit la 6 sau 7 august 796 și este pomenit la 6 august. Viața lui nu este documentată istoric și se păstrează mai ales prin tradiție.

După tradiție, făcea parte din armata lui Carol cel Mare. După campania împotriva longobarzilor din Val Camonica, încheiată cu înfrângerea lor la poalele muntelui Mortirolo, a lăsat viața ostășească și s-⁠a dăruit vestirii Evangheliei în valea aceea, apoi a dus viață de pustnic pe un munte lângă Berzo Inferiore. A trăit într-⁠o criptă naturală, la aproape două mii de metri înălțime, în rugăciune și pocăință. Legenda spune că, neavând hrană din pricina asprimii locului, a cerut mila lui Dumnezeu, iar o ursoaică îi aducea zilnic de mâncare, împreună cu o oaie cu ugerul plin de lapte. Trupul i-⁠ar fi fost găsit de păstori, călăuziți de un porumbel, și dus la Berzo, în biserica San Lorenzo. O altă povestire, fără temei istoric, spune că locuitorii din Collio, nedreptățiți, au vrut să fure moaștele, dar au fost pedepsiți cu orbirea și și-⁠au recăpătat vederea abia după ce au înapoiat trupul.

După tradiție, ar fi avut doi frați, Sfântul Fermo și Sfânta Cristina, veniți ca el în Val Camonica în urma oștirii lui Carol cel Mare și retrași și ei în singurătate. Cultul lui este atestat cel puțin din veacul al XIII-⁠lea, iar în veacul al XVII-⁠lea numele i-⁠a intrat în calendarul sfinților din Brescia. La Berzo Inferiore se află o biserică închinată lui, cu o criptă romanică dedesubt. Pomenirea lui liturgică se făcea mai înainte la 26 iulie, iar acum la 6 august.