Iust și Pastor

Sfinții Mucenici Iust și Pastor au fost doi frați, școlari, Iust de treisprezece ani, iar Pastor de mai puțin de nouă, uciși pentru credința lor în persecuția lui Dioclețian, în jurul anului 304, la Alcalá de Henares (vechiul Complutum), în Spania. Sunt amintiți de poetul creștin Prudențiu.

După ce edictul imperial a fost făcut public la Complutum, cei doi băieți, aflați la școală, și-⁠au aruncat tăblițele de scris, stăpâniți de dorința de a-⁠și da viața pentru Hristos, și au alergat la locuința lui Dacian ca să mărturisească credința, în ciuda vârstei fragede. I-⁠au spus că sunt creștini și au refuzat să jertfească idolilor. Au fost biciuiți cumplit pentru că au osândit religia romană și apoi decapitați într-⁠un loc numit în tradiția locală Campus Laudabilis, în afara orașului, acolo unde este azi Alcalá de Henares.

Moaștele socotite ale lor au fost descoperite în veacul al VIII-⁠lea și duse la Huesca; în 1568 au fost aduse înapoi la Alcalá de Henares și așezate sub altarul catedralei Sfinților Iust și Pastor („Catedrala Sfinților Copii”), ridicată între 1497 și 1514. Biserici le sunt închinate și la Barcelona și la Narbona. Sunt ocrotitorii orașului Alcalá de Henares. Sunt pomeniți la 6 august, ca sfinți ai Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.