Nicolae Zavarin

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Zavarin a fost preot în satul Piksur, din gubernia Vologda, și a fost împușcat la 19 august 1937; la anchetă a spus: „Arma mea este Evanghelia.”

S-⁠a născut la 4 mai 1878, în satul Kicimengski Gorodok din ținutul Nikolsk, gubernia Vologda, în familia unui preot. În 1892 a intrat la școala teologică din Nikolsk, de unde s-⁠a retras în 1895 din pricina bolii. În 1897, după examenul de învățător pentru școlile parohiale, a devenit învățător la școala parohială a Mântuitorului din Verhomolomsk. În august 1900 a fost numit citeț la biserica Sfântului Nicolae din satul Viatsko-⁠Nikolskoe și a predat în același timp la alte școli. În 1913 a fost hirotesit citeț, în 1916 hirotonit diacon la aceeași biserică, iar la 25 aprilie 1926, în plină prigoană, preot pentru biserica Sfântului Vladimir din satul Piksur.

În 1931 a fost condamnat de tribunalul popular la un an de închisoare pentru neplata unei restanțe, dar la cererea fiicei sale, Nadejda, a fost achitat la 27 februarie 1932 de prezidiul tribunalului regional. Eliberat, a slujit la biserica Sfântului Trifon din satul Berezovo. În noiembrie 1932 a fost arestat din nou pentru „activitate antisovietică” și condamnat la cinci ani; în 1933 a fost eliberat mai devreme și s-⁠a întors la Piksur. În septembrie 1935 activiștii din sovietul sătesc Varjenski au hotărât închiderea bisericii din Piksur, pe motivul unei hotărâri a majorității alegătorilor, și au umplut-⁠o cu grâne. Cu binecuvântarea părintelui Nicolae, parohienii, în frunte cu fiica lui, au cerut la Moscova deschiderea bisericii, iar în decembrie 1935 procurorului i s-⁠a înmânat dispoziția de a o goli de ovăz în trei zile. Au mai urmat câteva încercări de a o închide, sub diferite pretexte, dar de fiecare dată credincioșii și-⁠au apărat biserica.

La 16 februarie 1937 părintele Nicolae și fiica sa au fost arestați. El a fost învinuit că, „organizator al unui grup contrarevoluționar între oamenii apropiați bisericii, a făcut agitație antisovietică, a chemat femeile să se adune în jurul bisericii și să lupte cu puterea sovietică, a răspândit zvonuri despre căderea puterii și răfuiala cu cei lepădați de Dumnezeu, a agitat despre politica greșită a puterii, ce duce la foamete, și a lămurit îndreptățirea luptei troțkiștilor”. La arestare și percheziție, întrebat de arme, a spus: „Arma mea este Evanghelia și religia, cu ele lupt.” La anchetă nu s-⁠a recunoscut vinovat, iar la întrebarea despre „activitatea contrarevoluționară” a răspuns: „Fiindcă am slujit în biserică, am căutat să susțin credința între oameni, să apăr biserica ca să nu fie închisă, dar nu am făcut niciodată agitație antisovietică.” Nu a numit pe nimeni și nu a acuzat pe nimeni, nici pe martorii mincinoși din rândul clerului. A fost împușcat la 19 august 1937.

Este pomenit la 19 august, la 21 octombrie, în soborul sfinților din Viatka, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.