Ioan din Konitsa

Ioan din Konitsa a fost un tânăr născut musulman, fiu de șeic, care a primit Botezul și a fost decapitat pentru Hristos la Vrachori (azi Agrinio), în Etolia, la 23 septembrie 1814. Este cinstit ca nou mucenic și se pomenește la 23 septembrie. Nu are o canonizare cunoscută.

S-⁠a născut în 1785 la Konitsa, un loc locuit pe atunci de musulmani albanezi. Părinții lui erau musulmani, iar tatăl era derviș și șeic. La douăzeci de ani a intrat și el în ordinul dervișilor, cum aveau loc mai multe teke în Konitsa. S-⁠a mutat la Ioannina, apoi la Vrachori, în Etolia, unde pașa, Haznatar Isufaravos, era prieten cu tatăl lui. Pașa l-⁠a făcut dervișul său personal și el a urcat în rang, luptând într-⁠o bătălie a turcilor contra rușilor în regiunea Insulelor Ionice.

În luptă a venit în contact cu mulți creștini ortodocși și a hotărât să devină și el creștin. Și-⁠a lepădat veșmintele de derviș și a cerut Botezul, dar nimeni nu a îndrăznit să-⁠l boteze de frică. Pașa a fost mutat, iar Ioan nu l-⁠a urmat. Neputând fi botezat la Vrachori, a plecat în insula Itaca, unde a fost botezat și a primit numele Ioan. Întors pe continent, s-⁠a căsătorit cu o femeie ortodoxă și a devenit paznic de câmp, ferindu-⁠se pe cât putea de musulmani.

Tatăl a aflat de „lepădarea” fiului și a trimis doi derviși să-⁠l îndemne să se întoarcă la islam, dar ei n-⁠au izbutit, din pricina credinței lui tari. Vestea s-⁠a răspândit în sat și musulmanii locali l-⁠au denunțat. Muselimul din Vrachori a trimis soldați să-⁠l aresteze. Întrebat cine este, Ioan a răspuns: „Sunt creștin ortodox și mă numesc Ioan”. Muselimul i-⁠a amintit că e tânărul derviș, fiul șeicului din Konitsa. „Da, sunt”, a spus Ioan, „dar acum sunt creștin ortodox și voi muri creștin ortodox”. Muselimul l-⁠a îndemnat să se pocăiască și să se întoarcă, promițându-⁠i cinste. Ioan a respins îndemnul.

Pentru această mărturisire a fost osândit să fie decapitat. Înainte de execuție a cerut să i se desfacă mâinile; i s-⁠a îngăduit. Și-⁠a făcut semnul Crucii și a spus: „Doamne, pomenește-⁠mă când vei veni întru Împărăția Ta”, apoi și-⁠a plecat capul. Aceasta s-⁠a petrecut lângă un copac de la biserica Sfântul Dimitrie din Agrinio, care stă și azi. Muselimul nu l-⁠a socotit nici musulman, nici creștin și n-⁠a îngăduit să fie îngropat în vreun cimitir. Capul și trupul au fost aruncate într-⁠un pârâu. Creștini influenți au dat mită aghei și au primit îngăduința să-⁠l îngroape, fără slujbă, într-⁠un câmp.

Craniul și moaștele au fost aduse, între 1814 și 1821, la Mănăstirea Prusu din Evritania, de preotul Chiril Castanofilis, și ascunse. Cu vremea s-⁠a uitat unde se află. La 4 ianuarie 1974, monahii au deschis o criptă și o mireasmă de nedescris a umplut încăperea. Înăuntru au aflat un craniu și moaște ale unui sfânt necunoscut, iar apoi o lespede cu inscripția: „Iisus Hristos învinge. Aici este fostul otoman Ioan, mucenicit pentru Hristos la Vrachori, în 1814, la 23 septembrie”. Aflarea moaștelor se sărbătorește în fiecare an la 4 ianuarie. Lângă copacul muceniciei s-⁠a ridicat în 1983 un mic paraclis al sfântului, unde sărbătoarea se ține cu aducerea moaștelor pentru câteva zile.