Leontie

Sfântul Leontie al II-⁠lea a fost patriarh ortodox grec al Ierusalimului între 1170 și 1190 și a adormit în 1190. Este pomenit la 14 mai. S-⁠a născut în Tiberiopolis (Strumica de azi, în Macedonia), la hotarul balcanic al Imperiului Bizantin. Fișa dă anii de naștere 1200 și de moarte 1190, care nu se pot potrivi.

A fost tuns monah la Constantinopol, unde a trăit până a călătorit prin Patmos și Cipru spre Creta. A ajuns egumen al Mănăstirii Sfântului Ioan Teologul din Patmos. În 1170 a fost ales patriarh, urmând lui Nichifor al II-⁠lea. Despre lucrarea lui ca patriarh se știe puțin. Era cunoscut prin ethos și virtute. A scris paisprezece capitole dogmatice despre Sfânta Treime. Un izvor bulgar spune patrusprezece cărți (tomuri) despre Sfânta Treime. Din vremea lui, el este socotit cel din urmă dintre patriarhii Ierusalimului care au viețuit în surghiun la Constantinopol, căci Ierusalimul era în mâinile cruciaților latini.

În 1177 a fost trimis în Regatul Ierusalimului ca reprezentant al împăratului bizantin Manuel I Comnen la regele Balduin al IV-⁠lea al Ierusalimului. Teodosie Goudelis, cunoscut și biograf al lui Leontie, a scris că patriarhul latin al Ierusalimului, Amalric de Nesle, a încercat să-⁠l ucidă pe Leontie, ceea ce istoricul Bernard Hamilton socotește puțin probabil. Amalric i-⁠a fost însă ostil. Regele Balduin voia ca Leontie să fie bine primit, ca să câștige ocrotirea bizantină, dar Amalric a cedat cerințelor regelui numai atât cât să-⁠l lase pe Leontie să slujească Dumnezeiasca Liturghie în biserica Sfântului Mormânt, în prezența canonicilor ortodocși. Împăratul l-⁠a rechemat curând, ca să evite o ciocnire cu Amalric și, prin el, cu papa Alexandru al III-⁠lea. În satul Vodoča, lângă Strumica, se află azi mănăstirea Sfântului Leontie, cu biserică de același nume.