Carthach cel Tânăr

Sfântul Cuvios Carthach cel Tânăr, numit și Mochuda sau Mo Chutu, a fost un egumen irlandez, întemeietorul mănăstirii Lismore, în comitatul Waterford. Viața lui ne-⁠a rămas în mai multe versiuni irlandeze și latine, care par să derive dintr-⁠un original latin din secolul al XI-⁠lea sau al XII-⁠lea. A murit la 14 mai 637 sau 638. Un izvor francez îl numește monah, preot, pustnic, egumen și episcop.

S-⁠a născut în Kerry, în jurul anului 555. A fost mai întâi argat și porcar; ținând vitele, a fost atras de cântarea unui om al lui Dumnezeu care trecea cu câțiva frați: era Sfântul Carthach cel Bătrân, care obișnuia să cânte psalmi în drum. Tânărul a vrut să-⁠l cunoască. Carthach cel Bătrân i-⁠a fost părinte duhovnicesc. Mo Chutu a ajuns egumen al mănăstirii Rahan, în teritoriul Uí Néill de sud, și a alcătuit pentru monahii săi o regulă, un poem irlandez cu 580 de versuri, împărțit în nouă secțiuni, o scriere de seamă a vechii Biserici irlandeze.

Potrivit Analelor din Ulster, în vremea Paștilor din 637 a fost alungat din mănăstire. Faptul a fost legat de controversa despre data Paștilor: format în Munster, Mo Chutu poate că susținea calculul roman, ceea ce l-⁠ar fi pus în conflict cu partizanii calculului „celtic” din Leinster. După alungare, el și monahii lui au mers la déisi, s-⁠au oprit la Ardfinnan, la un acord pașnic cu regele lor, și au întemeiat acolo chilii monahale, apoi, mai la sud, marea mănăstire Lismore. Viețile îi trec cu vederea nenorocirea de mai înainte și laudă în schimb împotrivirea lui față de domnitorii asupritori Uí Néill și primirea bucuroasă la déisi. Lismore a prosperat după el, a rezistat prădăciunilor vikingilor și a primit ajutor de la regii Munsterului. Ziua lui, în martirologiile irlandeze, este 14 mai; aceeași zi apare și în Marele Sinaxar al Bisericii Ortodoxe. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.