Macarie de la Dionisiu

Sfântul Nou Mucenic Macarie a fost un monah athonit, ucenic al Patriarhului Nifon al II-⁠lea al Constantinopolului, care și-⁠a dat viața pentru Hristos la Salonic, în anul 1527. Tradiția îl leagă de mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos, unde fusese patriarhul Nifon, și de aceea poartă numele de Macarie de la Dionisiu.

Despre începuturile vieții lui se știu puține lucruri și nu se cunosc nici părinții. Se știe că a fost ucenicul Patriarhului Nifon și că s-⁠a călugărit mai târziu. Pe când se aflau amândoi la mănăstirea Vatoped, în Athos, l-⁠a cuprins dorința de a fi mucenic pentru Iisus Hristos, iar Patriarhul Nifon i-⁠a dat binecuvântarea.

Puțin după aceea a plecat din Athos la Salonic și s-⁠a apropiat de o mulțime de musulmani, vestindu-⁠le cu îndrăzneală că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, venit pe pământ ca să-⁠i mântuiască pe toți oamenii. Ei s-⁠au repezit asupra lui, l-⁠au bătut și l-⁠au rănit cu cuțitul, apoi l-⁠au dus la temniță. A doua zi l-⁠au adus înaintea cadiului, care i-⁠a făgăduit bogății și cinstiri dacă va lepăda pe Hristos și va primi islamul. Macarie a răspuns că, de ar cunoaște credința creștin-⁠ortodoxă, adevărată și desăvârșită, cadiul însuși ar cere botezul în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Cuvintele lui i-⁠au mâniat și mai mult, iar loviturile s-⁠au înmulțit, dar Macarie a rămas statornic în Ortodoxie și a fost osândit la moarte prin tăierea capului.

Și-⁠a dat astfel viața în cetatea Salonicului, la 14 septembrie 1527. Sfântul este pomenit la 14 septembrie.