Materniu de Köln

Sfântul Materniu a fost cel dintâi episcop cunoscut al Colonei, după tradiție și al treilea episcop al Trierului, întemeietorul eparhiei de Tongeren. A adormit în jurul anului 328. Este cinstit de Biserica Catolică și de cea Ortodoxă, și pomenit la 14 septembrie.

După Eusebiu, episcopul Materniu a trăit în vremea controversei donatiste. În mai 313 a fost chemat la Roma de împăratul Constantin, împreună cu alți episcopi, să cerceteze cazul episcopului Cecilian al Cartaginei, și a luat parte în 314 la sinodul de la Arles. Până la descoperirea inscripției de argint de la Frankfurt (între 230 și 270), participarea lui la sinodul de la Roma din 313 era cea mai veche dovadă sigură a creștinismului la nord de Alpi. Este socotit întâiul apostol al Alsaciei și a sprijinit răspândirea creștinismului în acea provincie și în Germania apuseană.

După legendă, a fost ucenic al Sfântului Eucharie, întâiul episcop al Trierului. Petru l-⁠ar fi trimis în Galia pe Eucharie, ca episcop, cu diaconul Valeriu și subdiaconul Materniu. Au ajuns la Rin și la Ellelum, în Alsacia, unde Materniu a murit. Cei doi tovarăși s-⁠au întors grăbiți la Petru și l-⁠au rugat să-⁠l învieze. Petru i-⁠a dat toiagul lui Eucharie și, atins cu el, Materniu, care stătea în mormânt de patruzeci de zile, a înviat. Mulți păgâni s-⁠au convertit. După ce au întemeiat multe biserici, cei trei au ajuns la Trier, unde Eucharie și-⁠a ales scaunul. Materniu l-⁠a ajutat pe Valeriu cincisprezece ani, apoi i-⁠a urmat ca episcop al Trierului patruzeci de ani. Pe când îl ajuta pe Valeriu, a întemeiat deja eparhiile Colonia și Tongeren, și o biserică pe locul unui templu roman, din care s-⁠a născut mai târziu catedrala din Köln. Toiagul Sfântului Petru a fost păstrat la Köln până la sfârșitul veacului al X-⁠lea, când jumătatea de sus a fost dăruită Trierului. Legenda, din veacul al IX-⁠lea, pare să fi vrut să dovedească vechimea scaunului Trierului față de celelalte eparhii germane. Moaștele lui au fost date catedralei din Trier în jur de 760. Este socotit ocrotitor și vindecător al celor bolnavi de friguri și al viticultorilor.