Mihail Bogoslovski

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Bogoslovski, protoiereu, s-⁠a născut la 5 septembrie 1883 în satul Șoșki din ținutul Lipețk al guberniei Tambov, în familia citețului Constantin Bogoslovski. În 1905 a absolvit seminarul teologic din Tambov, iar în 1909 Academia Teologică din Sankt Petersburg, și a fost trimis profesor de teologie morală și dogmatică la seminarul din Taurida, la Simferopol.

În 1921, odată cu venirea bolșevicilor în Crimeea, seminarul a fost închis. Preotul Nicolae Mezențev, cu care se împrietenise la Simferopol, l-⁠a angajat profesor de logică și pedagogie la gimnaziul de fete al Stanișevskăi, unde și-⁠a cunoscut viitoarea soție. Dar cariera lumească nu l-⁠a atras și în același an arhiepiscopul Nicodim (Krotkov) al Tauridei l-⁠a hirotonit, la dorința lui fierbinte, preot la catedrala Înălțării din orașul Berdiansk.

În anii douăzeci, autoritățile organizau adesea dispute religioase, la care puteau lua cuvântul și ortodocșii. Părintele Mihail participa activ la ele și, fiind foarte învățat, învingea mereu pe adversarii fără Dumnezeu. Aceasta a fost observată, și în 1924 a fost arestat, dar anchetatorii nu au putut dovedi vina lui și, după scurtă vreme, a fost eliberat. În curând a fost înălțat la rangul de protoiereu.

Pe la mijlocul anilor treizeci, toate bisericile din Berdiansk erau închise sau luate de renovaționiști, în afară de cea a Acoperământului, unde era paroh protoiereul Victor Kiranov, iar părintele Mihail i-⁠a fost ajutor credincios și activ. Când s-⁠a aflat în 1936 că autoritățile au hotărât să închidă și această biserică, părintele Mihail a ajutat pe paroh să organizeze adunarea enoriașilor, care la 8 ianuarie 1937 au hotărât în unanimitate să nu dea biserica. Totuși, biserica a fost în curând închisă, iar preoții Mihail Bogoslovski, Victor Kiranov și Alexandru Ilienkov au fost arestați și închiși la Berdiansk.

În închisoare, anchetatorii l-⁠au chinuit cumplit. În timpul interogatoriilor, preotul se ruga cu luare-⁠aminte, făcându-⁠și din când în când semnul crucii. Anchetatorul, văzându-⁠l, s-⁠a înfuriat și, vânturându-⁠și revolverul în fața lui, a cerut să nu se mai închine. Preotul a răspuns liniștit: „Voi aveți arma voastră, eu am pe a mea”. La toate întrebările a spus că nu se recunoaște vinovat și că nu a făcut niciodată activitate antisovietică. La 29 octombrie 1939 troica NKVD l-⁠a condamnat la cinci ani de lagăr de muncă, și a fost trimis în regiunea Novosibirsk.

În închisoare se îmbolnăvise greu, încât orice masă îi cauza dureri greu de îndurat, iar în lagăr boala s-⁠a agravat. În plus, un criminal l-⁠a ales ca victimă și, găsind clipa potrivită, i-⁠a smuls fir cu fir sprâncenele, genele și părul. Supraveghetorul, speriat de chipul desfigurat, a cerut să afle numele chinuitorului, dar preotul a refuzat. Blândețea și marinimia lui l-⁠au uimit pe făptuitor, care a venit la părintele Mihail, a căzut în genunchi și i-⁠a cerut iertare.

Protoiereul Mihail Bogoslovski a murit în închisoare la 28 martie 1940 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut. Soțul său de temniță, protoiereul Victor Kiranov, a scris după moartea păstorului către ai săi că viața lui a fost de așa fel încât, dacă credința noastră nu e deșartă, el stă fără îndoială înaintea Tronului Celui Prea Înalt, în toată slava vieții sale slăvite. Este pomenit la 28 martie, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare), la 23 septembrie cu Soborul sfinților din Lipețk, la 2 decembrie cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Mitropoliei Crimeei și la 28 decembrie cu Soborul sfinților din Crimeea.