Partenie al III-⁠lea

Sfântul Sfințit Mucenic Partenie al III-⁠lea a fost patriarh ecumenic al Constantinopolului între 1656 și 1657. În 1657 a fost învinuit de trădare de sultanul otoman și spânzurat după ce a refuzat să-⁠și lepede credința creștină. Biserica îl cinstește ca nou sfințit mucenic și îl pomenește la 24 martie.

S-⁠a născut în insula Lesbos. A fost mare protosinghel al Patriarhiei și, în noiembrie 1639, a fost ales mitropolit al Chiosului, în care calitate i-⁠a scris papei Urban al VIII-⁠lea, ca să-⁠i arate supunere. La 26 iulie 1656 a fost ales patriarh ecumenic, în locul lui Ioanichie al II-⁠lea, dând ca dar sultanului douăzeci și cinci de mii de reali. Era cunoscut pentru evlavia, învățătura și cinstea lui și se nădăjduiau multe îndreptări în treburile bisericești. A luat partea Rusiei în disputa pentru jurisdicția asupra Bisericii din Ucraina și, în 1656, a osândit Mărturisirea de credință din 1643 a fostului mitropolit al Kievului, Petru Movilă, pe care o socotea prea apropiată de învățătura catolică, deși ea fusese aprobată de toți patriarhii vorbitori de greacă încă din 1643 și a fost aprobată din nou în 1662 de patriarhul Nectarie al Ierusalimului și de Sinodul din 1672. A făcut și o slujbă de înmormântare solemnă pentru rămășițele, aflate pe un țărm, ale înaintașului său, Chiril Lucaris, ucis în 1638 pe o corabie în Marea Marmara și al cărui trup fusese aruncat în ape.

Pentru a strânge bani, Partenie a scris scrisori unui episcop grec aflat în Rusia, pe atunci dușmană politică a Imperiului Otoman. Corespondența a fost interceptată și dusă marelui vizir Köprülü Mehmed Pașa, care a hotărât să-⁠l dea în judecată pentru trădare. Potrivit izvoarelor grecești, fusese clevetit de iezuiți și de domnul Țării Românești, Constantin Șerban Basarab, ca spion rus. Deși s-⁠a dovedit că învinuirile erau false, sultanul Mehmed al IV-⁠lea a poruncit să fie spânzurat „ca să fie o pildă pentru cei care ar încerca așa ceva în viitor”. Singura cale de eliberare i-⁠a fost iertarea în schimbul trecerii la islam, dar Partenie a refuzat. La 24 martie 1657, în Sâmbăta lui Lazăr, o lungă procesiune l-⁠a dus din temniță la „Poarta Cârligului” (Parmak Kapı) din Constantinopol, unde a fost spânzurat. A rămas atârnat trei zile, apoi a fost aruncat în mare. Trupul lui a fost găsit de creștini și îngropat la mănăstirea Kamariotissa din insula Halki. A fost trecut în rândul sfinților mucenici, iar pomenirea lui se face la 24 martie.