Zaharia din Sketis

Cuviosul Zaharia a fost un monah egiptean din veacul al IV-⁠lea, care a viețuit în Sketis, în Egiptul de Jos. Este socotit ocrotitorul celor lepădați de societate. A slujit pe cei fără casă și pe cei săraci și este amintit ca părinte al monahismului. Este pomenit la 24 martie după calendarul vechi, adică la 6 aprilie după cel nou.

Tatăl lui, Carion Egipteanul, și-⁠a lăsat soția și doi copii ca să se facă monah în Sketis. Zaharia a fost trimis mai târziu la Sketis, ca să se facă monah alături de tatăl său, în vremea unei foamete. Sinaxarul sârbesc spune că tatăl l-⁠a luat la el, pentru că mama nu avea cu ce să-⁠l hrănească.

Deși era mai tânăr decât mulți bătrâni din Schit, s-⁠a învrednicit de daruri ale harului mai mari decât mulți bătrâni. Se spune că, prin harul lui Dumnezeu, simțea ca și cum tot lăuntrul lui arde. Întrebat de sfântul Macarie cine este adevăratul monah, Zaharia a răspuns: cel care se silește neîncetat să împlinească poruncile lui Dumnezeu. A murit foarte tânăr.