Petru din Siracuza

Sfântul Mucenic Petru din Siracuza este pomenit la 6 octombrie împreună cu mucenicii Andrei, Ioan și cu copiii lui Ioan, Petru și Antonin. Au pătimit în secolul al IX-⁠lea, pe vremea cruzimii emirului Ibrahim, care stăpânea Africa. După cucerirea și dărâmarea Siracuzei, în Sicilia, Ibrahim l-⁠a robit pe Ioan și pe cei doi fii ai lui, Petru și Antonin, i-⁠a adus în Africa și i-⁠a pus să învețe limba arabă și științele. Când tinerii au crescut, emirul i-⁠a îndrăgit pentru înțelepciunea și viața lor virtuoasă, l-⁠a numit pe Antonin rudă a sa, iar pe Petru mare ceauș. Dar, aflând că tinerii mărturiseau în taină credința lui Hristos, a căzut într-⁠o mânie nestăpânită și a poruncit să fie încătușați în butuci de fier și bătuți cu bețe noduroase. După o lungă bătaie, pe Antonin l-⁠au urcat pe un măgar și, legat cu curele, l-⁠au purtat prin oraș, bătându-⁠l și batjocorindu-⁠l. Mucenicul a răbdat toate ocările și a mulțumit lui Dumnezeu. Pe Petru, după aspra bătaie, l-⁠au aruncat în temniță.

Au adus apoi pe tatăl lor, Ioan. Cruntul Ibrahim l-⁠a apucat cu stânga de gât, iar cu dreapta i-⁠a înfipt cuțitul în gât. Trupul tatălui a fost aruncat lângă trupurile copiilor, iar din porunca emirului s-⁠a făcut un foc mare, în care au fost aruncate trupurile sfinților mucenici. Pe bătrânul Andrei, chinuitorul l-⁠a ținut mult flămând, apoi l-⁠a străpuns cu sulița în piept. Când mucenicul a început să mulțumească în rugăciune lui Dumnezeu, Ibrahim l-⁠a străpuns a doua oară, iar ucigașii i-⁠au tăiat capul cu sabia, pe când sângera.

Sfântul Petru este pomenit la 6 octombrie, după stilul nou.