Roman din Nicomidia

Sfântul Mucenic Roman din Nicomidia este pomenit împreună cu Sfinții Mucenici Eusebiu, Haralambie, Meletie (Teletie) și Hristina, arși, după tradiția bizantină, la Nicomidia.

Pomenirea lor este trecută în cele mai multe calendare bizantine la 30 mai: în Sinaxarul Bisericii Constantinopolului de la sfârșitul secolului X, în Tipiconul Marii Biserici din secolele IX-⁠X și în alte sinaxare. În sinaxarele în versuri ele sunt împărțite în două grupuri: pomenirea lui Roman și Meletie, „tăiați cu sabia”, rămâne la 30 mai, iar cea a lui Eusebiu și Hristina, „arși”, este mutată la 31 mai; numele Hristinei se omite. În această formă pomenirea a intrat în Minei grecești tipărite și în Sinaxaristul Cuviosului Nicodim Aghioritul. În Martirologiul Fericitului Ieronim, la 30 mai sunt pomeniți curteni din Nicomidia, de unde arhiepiscopul Serghie (Spasski) a presupus că cei pătimiți se numără printre creștinii de la curte, ale căror chinuri și execuții au avut loc după cele două incendii din palatul lui Dioclețian de la Nicomidia (303). Delehaye, sprijinindu-⁠se pe Calendarul de la Cartagina, socotește însă că „Nicomidia” e o deformare a numelui regiunii africane Numidia. Lista Tipiconului de la Patmos precizează că mucenicii au fost arși în biserică. După Sinaxarul Constantinopolului, soborul în cinstea lor se făcea în biserica Sfintei Mari Mucenițe Eufimia, lângă biserica Sfântului Laurențiu din Petria; după lista de la Patmos, biserica Eufimiei se afla în cartierul Dexiocratiana.

Sfântul Roman este pomenit la 30 mai în stilul vechi, adică 13 iunie în stilul nou; numele lui nu a fost trecut în calendarul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.