Sari la conținut

Sfântul Ierarh

Tihon al Moscovei

Patriarhul Moscovei

Primul patriarh al Moscovei după restabilirea patriarhiei în 1917, care a apărat Biserica sub regimul sovietic.

Prăznuire
25 martiestil vechi 7 aprilie
Adormit
1925secolul XX
Locul
Moscova
Ceata
Ierarhi

Viața

Sfântul Ierarh și Mărturisitor Tihon, în lume Vasili Ivanovici Bellavin, a fost cel dintâi patriarh al Moscovei după restaurarea patriarhiei în Rusia, în 1917, și a păstorit Biserica Rusă în anii grei ai stăpânirii sovietice. A fost canonizat ca mărturisitor, în 1981 de Biserica Rusă din Străinătate și în 1989 de Patriarhia Moscovei. Adormirea lui se pomenește la 25 martie, iar alte pomeniri cad la 26 septembrie și 5 noiembrie, în amintirea proslăvirii și a alegerii sale ca patriarh, după stilul vechi.

Copilăria și chemarea

S-⁠a născut la 19 ianuarie (31 ianuarie, după stilul nou) 1865, în satul Klin din ținutul Toropeț, în eparhia Pskovului, în familia preotului Ioan Timofeevici Bellavin. Cei trei frați ai lui au murit tineri, iar mama sa a adormit în 1904. La nouă ani a intrat în școala duhovnicească din Toropeț, iar în 1878 la Seminarul din Pskov. În 1888, la douăzeci și trei de ani, a absolvit Academia Teologică din Sankt Petersburg, încă mirean. S-⁠a întors apoi la Pskov, unde a predat teologia dogmatică și morală. În 1891, la douăzeci și șase de ani, s-⁠a călugărit și a luat numele Tihon, în cinstea Sfântului Tihon de Zadonsk.

Episcop în America

A fost hirotonit episcop de Lublin la 19 octombrie 1897. La 14 septembrie 1898 a fost numit episcop al Insulelor Aleutine și al Alaskăi și a plecat în America, unde mai târziu a luat cetățenia americană. A străbătut comunitățile ortodoxe în plină apariție, la New York, Chicago și în orașele miniere din Pennsylvania și Ohio. În 1900 a reorganizat eparhia și a numit-⁠o a Insulelor Aleutine și a Americii de Nord. Avea doi episcopi ajutători, pe Inocențiu al Alaskăi și pe Sfântul Rafail Hawaweeny din Brooklyn. La 22 mai 1901 a binecuvântat piatra de temelie a catedralei Sfântul Nicolae din New York, iar în 1902 a sfințit biserica Sfântul Nicolae din Brooklyn pentru ortodocșii sirieni. În 1903 a sfințit biserica Sfântului Vladimir din Chicago. În 1905 a primit rangul de arhiepiscop, a mutat reședința la New York și a binecuvântat întemeierea mănăstirii Sfântul Tihon din Pennsylvania.

Patriarhul

În 1907 s-⁠a întors în Rusia ca episcop de Iaroslavl, iar în 1913 a trecut la scaunul din Vilnius. În timpul războiului și al revoluției, la 21 iunie 1917 a fost ales episcop al Moscovei, iar la 14 august 1917 a fost ridicat mitropolit. Soborul local al Bisericii Ruse, primul după veacul al XVII-⁠lea, a hotărât restabilirea patriarhiei, după aproape două sute de ani de cârmuire sinodală. La 5 noiembrie 1917, după stilul vechi, Tihon a fost ales al unsprezecelea patriarh al Moscovei și al întregii Rusii și a fost înscăunat la 21 noiembrie (4 decembrie) 1917. A cârmuit Biserica sub noul regim ateu.

Încercările

După venirea bolșevicilor la putere, patriarhul a înfruntat prigoana. A scăpat dintr-⁠o încercare nereușită de omor, a fost închis și batjocorit, dar a rămas cunoscut pentru mărturisirea credinței, pentru împotrivirea față de regimul totalitar și pentru îndrumarea creștinilor în acele vremuri. În 1922 a fost arestat de autoritățile sovietice și suspendat din scaun. A fost eliberat în 1923, sub presiune din afară.

Adormirea și cinstirea

A adormit în Domnul la Moscova, la 7 aprilie 1925, adică 25 martie după stilul vechi. Unii au socotit că a fost otrăvit. Soborul arhieresc al Bisericii Ruse din Străinătate l-⁠a canonizat ca mărturisitor la 1 noiembrie 1981, iar soborul arhieresc al Bisericii Ruse l-⁠a proslăvit la 9 octombrie 1989.

Prăznuiți în aceeași zi 25 martie