Timolau și tovarășii săi

Timolau și tovarășii săi, după Eusebiu în Martirii Palestinei, au fost tineri care, aflând că autoritățile romane din Cezareea Palestinei osândiseră în anul 303 mai mulți creștini să fie aruncați fiarelor în amfiteatru, s-⁠au înfățișat de bunăvoie guvernatorului Urban, cu mâinile legate la spate, și au cerut să se alăture fraților lor în această mucenicie. Timolau era din Pont. Ceilalți erau, după Eusebiu, Dionisie din Tripolis din Fenicia, Romul, ipodiacon al parohiei din Diospolis, Paesis și Alexandru, amândoi egipteni, și un alt Alexandru din Gaza. Guvernatorul, uimit, i-⁠a ținut două zile în temniță, apoi i-⁠a decapitat, împreună cu doi alții.

Acei doi erau Agapie, care fusese chinuit mai înainte și era în temniță, și un alt Dionisie, care îi dădea hrană în temniță. Toți opt au fost decapitați în aceeași zi. Relatarea se află numai în redactarea mai scurtă a Martirilor Palestinei a lui Eusebiu; în cea mai lungă Timolau nu este pomenit. Calendarele pomenesc pe Timolau, Romul, doi Dionisie și doi Alexandru la 15 martie (stil nou).