Acvilina din Drama

Maica Acvilina din Drama (în lume Erasmia Parmaxidu) a fost o monahă ortodoxă greacă din Asia Mică, stareță a mănăstirii Înălțării Mântuitorului din Drama, cunoscută și pentru fapta ei din vremea Rezistenței naționale. S-⁠a născut la 23 aprilie 1921, la Theira, lângă Smirna, și a adormit la 16 noiembrie 2006. Izvoarele noastre nu arată o canonizare și nu dau o zi de prăznuire: este cinstită ca bătrână duhovnicească de cei care au cunoscut-⁠o.

Refugiata

Erasmia era fiica lui Gheorghe și a Eftihiei Parmaxidu. În timpul Catastrofei din Asia Mică, șapte dintre rudele ei au fost uciși mucenicește în ștreang, iar ea și familia ei au scăpat și au ajuns ca refugiați la Pireu la 14 septembrie 1922. Puțin mai târziu s-⁠au așezat în orașul Drama.

Din pricina aspră a ocupației bulgare, tânăra Erasmia s-⁠a mutat cu familia la Salonic. A ajutat mulți oameni, organizând mese pentru cei flămânzi în zona Lagadas, și a luat parte la Rezistența națională, punându-⁠și viața în primejdie ca să hrănească pe grecii rezistenți închiși în lagărul Pavlos Melas din Salonic, prefăcut de germani în loc de detenție și de caznă. În anii 1950 a organizat mese comune la Drama, ca să răspundă greutăților lăsate de ocupația bulgară, și a înființat taberele Mitropoliei Dramei la Granitis.

Mănăstirea

A adunat femei într-⁠o frăție, cu scopul de a le închina monahismului. În aprilie 1970, cu sprijinul mitropolitului Dionisie al Dramei, frăția, în frunte cu Acvilina, s-⁠a așezat în locul atunci părăsit al Taxiarhilor din Drama (Sipsa), unde era o mică biserică a Înălțării Mântuitorului. La 17 iulie 1970, la vârsta de cincizeci de ani, a primit marea și îngereasca schimă și a fost numită monahia Acvilina. Cu frăția s-⁠a alăturat și maica Anna Makkavaiu, din Asia Mică, care o prețuia mult pe starețe.

Pe lângă îndatoririle ei duhovnicești, maica Acvilina a lucrat la ridicarea mănăstirii. Întreaga clădire este rodul osteneli ei, împreună cu prima frăție și cu maicile mai tinere. La 25 aprilie 1971 s-⁠a făcut sfințirea mănăstirii. Starețea Acvilina a adormit în Domnul la 16 noiembrie 2006. Sfântul Paisie Aghioritul a numit-⁠o „Bătrâna bătrânelor”, iar Sfântul Porfirie Cavsocalivitul „Heruvim cu aripi de aur”.