Mihail Abramov

Sfântul Preot Mucenic Mihail Abramov (1885-1937) a fost protoiereu în regiunea Dubna și a primit cununa muceniciei la 29 noiembrie 1937, când a fost împușcat la Kalinin. A fost proslăvit în anul 2000 între Noii Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei. Este pomenit la 29 noiembrie (16 noiembrie după calendarul vechi).

Tinerețea și preoția

S-⁠a născut în 1885 în satul Rogovoe, ținutul Pronsk, gubernia Riazan, într-⁠o familie de țărani. În 1897 a intrat la școala duhovnicească din Skopin, pe care a terminat-⁠o în 1901, și apoi la seminarul din Riazan. În 1907 a fost numit citeț și învățător de religie la biserica Acoperământul Maicii Domnului din Pronsk, iar în 1908 episcopul Nicodim al Riazanului l-⁠a trimis la biserica Intrarea în biserică din satul Ciulkovo, unde la 3 august a fost hirotonit preot.

În 1912 a fost mutat la biserica Sfântul Nicolae din satul Mostia, unde a predat și Legea lui Dumnezeu, și a primit în 1913 brâul pentru slujirea harnică. În februarie 1914 a trecut în satul Bogoslovo, gubernia Tula, unde l-⁠a urmat la slujire pe socrul său, preotul Andrei Golovin. În mai 1916 a fost răsplătit pentru osteneala de a organiza un adăpost de zi pentru copii, în timpul războiului. Soția sa, Evdochia, născută Golovina, era absolventă a școlii eparhiale din Riazan, și au avut doi fii, Vladimir și Leonid.

Prigoana și mucenicia

După revoluția din 1917 a suferit, ca majoritatea preoților, privarea de drepturi civile și impozite uriașe. În 1928 a fost arestat și a făcut un an de închisoare la Tula, între ianuarie 1929 și ianuarie 1930. Din 28 decembrie 1930 a slujit ca preot la biserica Lauda Maicii Domnului din satul Gorodișce, azi în orașul Dubna, unde a fost ridicat la rangul de protoiereu. În 1934 a fost arestat a doua oară și condamnat la trei ani de surghiun, pentru agitație antisovietică. La începutul lui 1937 s-⁠a întors la biserica lui.

La 13 noiembrie 1937 a fost arestat din nou. După actele dosarului, la interogatoriu ancheta nu avea nicio dovadă de activitate antisovietică. Mai târziu a apărut în dosar o adeverință a sovietului sătesc, care afirma că el ar fi făcut sistematic agitație împotriva colhozurilor. La 27 noiembrie troika NKVD din regiunea Kalinin l-⁠a condamnat la moarte, iar la 29 noiembrie 1937 sentința a fost executată în închisoarea internă a NKVD. Mormântul lui este necunoscut. A fost reabilitat în martie 1989 și proslăvit în anul 2000, în soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei, ca preot mucenic.