Matei

Sfântul Apostol și Evanghelist Matei a fost vameș în Capernaum înainte ca Hristos să-⁠l cheme să fie unul dintre cei doisprezece apostoli. Biserica îl cinstește ca autor al celei dintâi Evanghelii din Noul Testament, scrisă, potrivit tradiției, pentru cei din neamul iudeilor care crezuseră în Hristos. După tradiție a propovăduit în ținuturi îndepărtate și a murit ca martir.

Chemarea vameșului

Matei, numit și Levi, era fiul lui Alfeu, din Galileea, și, după tradiția ortodoxă, fratele Apostolului Iacob al lui Alfeu. Lucra ca vameș și stătea la vamă, lângă Capernaum, într-⁠o slujbă disprețuită, pentru că iudeii îi socoteau pe vameși păcătoși și slujitori ai stăpânirii romane. Când Iisus a trecut pe acolo, i-⁠a zis: „Vino după Mine”. Matei s-⁠a sculat, a lăsat totul și L-⁠a urmat.

În casa lui a făcut un ospăț, la care a poftit pe Domnul, împreună cu mulți vameși și păcătoși. Fariseii și cărturarii s-⁠au tulburat și au murmurat, iar Hristos a răspuns că n-⁠a venit să cheme pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință. Evanghelia lui nu ascunde trecutul său: în lista apostolilor, el se numește „Matei vameșul”.

Apostolul

Matei a fost martor al învățăturii și al minunilor Domnului, al Patimii, al Învierii și al Înălțării Sale. S-⁠a aflat între cei adunați în odaia de sus din Ierusalim, iar la Cincizecime a primit Duhul Sfânt împreună cu ceilalți apostoli. A propovăduit câțiva ani în Palestina, iar la cererea creștinilor veniți din iudaism din Ierusalim și-⁠a scris Evanghelia, înainte de a pleca să vestească Cuvântul în țări depărtate.

Evanghelia

Cea mai veche tradiție, atestată de episcopul Papias al Hierapolei și de Origen, spune că Matei a scris în limba evreilor, adică în ebraică sau aramaică, iar textul era tradus în greacă. Textul păstrat până la noi este în limba greacă. Sinaxarul grecesc așază scrierea ei în jurul anului 64. Evanghelia arată în Iisus pe Mesia vestit de prooroci. Ea cuprinde Predica de pe Munte, cu Fericirile și rugăciunea Tatăl nostru, și numeroase pilde, și învață despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Biserică. Domnul apare în ea ca Prooroc și Legiuitor, ca Stăpân al lumii văzute și nevăzute și ca Arhiereu adus jertfă pentru păcatele lumii.

Propovăduirea și mucenicia

Părinții Bisericii, între ei Irineu și Clement al Alexandriei, spun că Matei a predicat mai întâi în Iudeea, apoi în alte țări, iar aproape toate izvoarele pomenesc Etiopia. După tradiția păstrată de Sinaxar, a dus Evanghelia în Siria, Media, Persia și Partia și și-⁠a încheiat propovăduirea în Etiopia, într-⁠o țară de oameni cu rânduieli sălbatice. A întemeiat o Biserică și un lăcaș în cetatea Mirmena și l-⁠a pus episcop pe tovarășul său Platon.

Se povestește că Domnul i s-⁠a arătat în chip de tânăr și i-⁠a dat un toiag, poruncindu-⁠i să-⁠l înfigă la ușa bisericii, din care avea să crească un copac cu roade și un izvor, iar cei ce se spălau și mâncau din roade se făceau blânzi. Apostolul a vindecat soția și fiul stăpânitorului Fulvian, apoi stăpânitorul, mâniat că oamenii părăseau zeii, l-⁠a osândit ca vrăjitor și a poruncit să fie ars. Potrivit tradiției, focul nu l-⁠a atins, iar Matei a trecut la Domnul. Fulvian s-⁠a pocăit, a fost botezat de episcopul Platon și a primit numele Matei. O altă tradiție spune că a fost ucis la altar de regele Hirtac, după ce l-⁠a mustrat pentru dorința lui față de Efigenia, fecioara închinată lui Hristos. Locul și chipul morții sale nu se pot stabili cu siguranță, dar Biserica îl cinstește ca apostol care și-⁠a încheiat viața prin mucenicie.

Cinstirea

Moaștele lui se află în cripta catedralei din Salerno, în Italia. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 16 noiembrie, iar la 30 iunie îl pomenește împreună cu toți cei doisprezece apostoli. Bisericile apusene îl sărbătoresc de obicei la 21 septembrie. În icoane este pictat cu un înger alături, simbol al evanghelistului, închipuit ca un om înaripat.