Alexandru Crutițki

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Crutițki (1898-1938) a fost preot în satul Homutovo, din regiunea Moscovei, și a fost împușcat la 1 iulie 1938, pe poligonul Butovo. Se pomenește la 1 iulie, la 29 mai, cu noii mucenici din Butovo, și la 5 septembrie, cu sfinții Moscovei.

S-⁠a născut în 1898 în satul Saltîkovo, din ținutul Bronnițî, în familia citețului Serghie Matveevici Crutițki. Mama i-⁠a murit pe când era prunc, iar tatăl, când avea cincisprezece ani, și l-⁠a luat să-⁠l crească sora tatălui, Elisaveta Matveevna, nașa lui. A terminat școala duhovnicească din Perervino și a intrat la seminarul din Moscova, dar nu l-⁠a putut termina din pricina greutăților materiale și a revoluției, și în 1917 a slujit ca citeț în locul tatălui răposat, la biserica Adormirii din Saltîkovo. La sfatul nașei, s-⁠a căsătorit cu Pelaghia Țîganova, din satul Obrazțovo, dintr-⁠o familie țărănească numeroasă, deprinsă cu munca grea; Pelaghia a slujit Domnului prin cântare în cor până la sfârșitul vieții. Au avut trei copii, doi fii și o fiică.

În 1917 a fost hirotonit diacon și rânduit la biserica Nașterii Maicii Domnului din Obrazțovo. În 1929 a fost arestat sub învinuirea că a zădărnicit colectările agricole, dar a fost achitat de judecată și eliberat. Cu toate prigoanele care sporeau, hotărând să-⁠și închine viața slujirii lui Dumnezeu și a Bisericii, a cerut arhiereului și în 1933 a fost hirotonit preot la biserica Acoperământului din satul Homutovo. Enoriașii l-⁠au iubit pentru firea lui blândă și neinteresată. În sat trăiau trei văduve ale căror soți muriseră în Primul Război Mondial; preotul le ajuta mereu, iar înainte de a-⁠și ara pământul lui, ara și semăna pe al lor.

A fost arestat la ceasul unu din noaptea de 3 martie 1938. Era pregătit pentru arestare și a primit liniștit soarta care îl aștepta. La percheziție au luat nu numai cărți, ci și lucruri care, în ochii celor de la NKVD, aveau cât de cât valoare materială: soției preotului, Pelaghia, i-⁠au scos un cercel din ureche, iar pe celălalt l-⁠au smuls. Întâi l-⁠au ținut în arestul din Șcelkovo, apoi la închisoare în Moscova. La 5 martie i s-⁠a adus învinuirea că, „fiind ostil, desfășoară printre cei din jur activitate contrarevoluționară”. Citind actul, a refuzat să-⁠l semneze, spunând că nu e de acord. Întrebat în ce an a fost lipsit de drept de vot, a răspuns că în 1918 și că nu i s-⁠a redat nici până acum; a spus că gospodăria nu i-⁠a fost luată ca „chiabură” și că nimeni dintre rudele lui nu fusese reprimat. La întrebarea dacă se recunoaște vinovat de activitate antisovietică, a răspuns: „Nu, nu mă recunosc vinovat”. Cu aceasta ancheta s-⁠a încheiat.

La 14 iunie 1938 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Părintele Alexandru Crutițki a fost împușcat la 1 iulie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul Butovo, lângă Moscova.