Leontie, Ipatie și Teodul

Sfinții mucenici Leontie, Ipatie și Teodul au fost trei ostași romani, uciși pentru credința în Hristos în Tripoli din Fenicia, în vremea împăratului Vespasian (70 până la 79). Leontie era grec de neam. Sunt pomeniți la 18 iunie.

Leontie era ofițer în armata imperială în Tripoli. S-⁠a deosebit prin vitejie și bună cuviință, iar tripolitanii îl respectau adânc pentru virtutea lui. Împăratul l-⁠a numit pe senatorul roman Adrian cârmuitor al ținutului Feniciei, cu puteri depline să caute creștinii și, dacă nu voiau să aducă jertfă zeilor romani, să-⁠i dea la chinuri și la moarte. În drum spre Fenicia, Adrian a aflat că Leontie întorsese mulți de la închinarea la zeii păgâni. Cârmuitorul l-⁠a trimis pe tribunul Ipatie cu o ceată de ostași la Tripoli, ca să-⁠l găsească și să-⁠l prindă pe creștinul Leontie. În drum, tribunul Ipatie s-⁠a îmbolnăvit greu și, aproape de moarte, a văzut în vis un înger, care i-⁠a spus că, dacă vrea să se vindece, el și ostașii lui să spună de trei ori: „Dumnezeul lui Leontie, ajută-⁠mă”.

Deschizând ochii, Ipatie a văzut îngerul și a spus că a fost trimis să-⁠l prindă pe Leontie și că nu înțelege cum ar putea să cheme pe Dumnezeul lui. În acel moment îngerul a devenit nevăzut. Ipatie a povestit visul ostașilor, între care se afla prietenul său Teodul, și toți împreună au cerut ajutor de la Dumnezeul pe care Leontie îl mărturisea. Ipatie s-⁠a vindecat îndată, spre marea bucurie a ostașilor, doar Teodul a stat deoparte, cugetând la minune. Sufletul i s-⁠a umplut de dragoste de Dumnezeu și i-⁠a spus lui Ipatie să meargă îndoit de repede spre cetate, în căutarea Sfântului Leontie.

La sosire în cetate, un străin le-⁠a ieșit în cale și i-⁠a poftit la casa lui, unde i-⁠a ospătat din belșug. Aflând că gazda lor primitoare era Sfântul Leontie, au căzut în genunchi și l-⁠au rugat să-⁠i lumineze cu credința în Dumnezeul cel adevărat. Au fost botezați acolo, iar când Leontie s-⁠a rugat peste ei, chemând numele Preasfintei Treimi, un nor luminos a umbrit pe cei nou botezați și a vărsat ploaie. Ceilalți ostași, care căutau pe comandantul lor, au sosit la Tripoli, unde ajunsese și cârmuitorul Adrian. Aflând cele petrecute, a poruncit să fie aduși Leontie, Ipatie și Teodul. Amenințându-⁠i cu chinuri și cu moartea, le-⁠a cerut să se lepede de Hristos și să aducă jertfă zeilor romani.

Toți trei au mărturisit cu tărie credința în Hristos. Ipatie a fost pus sub o coloană și sfâșiat cu gheare de fier, iar Teodul a fost bătut fără milă cu vergi. Văzând statornicia sfinților, le-⁠au tăiat capul. După chinuri, Leontie a fost trimis în temniță. Dimineața s-⁠a înfățișat cârmuitorului. Adrian a încercat să-⁠l ademenească cu cinstiri și răsplăți, dar, neizbutind nimic, l-⁠a dat la noi chinuri. Leontie a fost atârnat cu capul în jos de un stâlp, cu o piatră grea la gât, dar nimic nu l-⁠a putut face să se lepede de Hristos. Cârmuitorul a poruncit să fie bătut cu vergi până la moarte. Trupul lui a fost aruncat în afara cetății, dar creștinii l-⁠au îngropat cu evlavie lângă Tripoli. Acuzarea împotriva Sfântului Leontie și pătimirile și moartea lui au fost însemnate pe tăblițe de tablă pregătite de scribul curții (comentariensis) și așezate la mormânt.