Alim Macabeul

Sfântul Mucenic Alim Macabeul a fost unul dintre cei șapte frați Macabei, uciși împreună cu mama lor, Solomonia, și cu bătrânul lor învățător, Eleazar, în anul 166 înainte de Hristos, pentru credincioșia față de Legea lui Dumnezeu. Se prăznuiește la 14 august.

În Iudeea a trăit pe atunci Eleazar, preot și învățător al Legii, om bătrân, dar cu înfățișare frumoasă, vestit prin înțelepciune și evlavie. A fost adus la tiran și silit să mănânce carne de porc, oprită de Dumnezeu în Vechiul Testament. Eleazar a ales mai bine să moară moarte slăvită pentru Legea lui Dumnezeu decât să-⁠și păstreze viața prin încălcarea ei. În mijlocul chinurilor, când abia mai trăia, a spus: „Domnul, care are cunoștință desăvârșită, știe că, putând scăpa de moarte, primesc aceste suferințe grele și le port de bunăvoie de frica lui Dumnezeu”.

Au fost prinși și cei șapte ucenici ai lui Eleazar, frații Macabei Avim, Antonin, Gurie, Eleazar, Eusebon, Alim și Marcel, împreună cu mama lor, Solomonia. Au fost aduși înaintea regelui nelegiuit și siliți să mănânce din cele oprite. Unul dintre ei a vorbit în numele tuturor: „Suntem gata să murim, mai degrabă decât să încălcăm legile”. Regele a poruncit să i se taie limba, să i se jupoaie pielea și să i se taie mâinile și picioarele în fața celorlalți frați și a mamei. Tânărul, lipsit de toate mădularele, dar încă respirând, a fost aruncat într-⁠o tigaie uriașă încinsă. După moartea celui dintâi a fost scos spre batjocură al doilea, care a primit același chin; la ultima suflare a spus: „Tu, ucigașule, ne răpești viața de acum, dar Regele lumii ne va învia pe noi, cei care murim pentru legile Lui, la viața veșnică”. Când l-⁠au chinuit pe al treilea și au vrut să-⁠i taie limba, el a scos-⁠o îndată, a întins neînfricat și mâinile și a spus cu bărbăție: „De la Dumnezeu le-⁠am primit, și pentru legile Lui nu le cruț, și de la El nădăjduiesc să le primesc iarăși”. Chiar și chinuitorii s-⁠au uimit de bărbăția tânărului. Apoi alți trei frați au primit moartea muceniciei. Celui de-⁠al șaptelea, cel mai mic, mama lor, Sfânta Solomonia, i-⁠a spus: „Te rog, copilul meu, privește cerul și pământul și cunoaște că Dumnezeu a făcut toate din nimic și că așa a luat ființă neamul omenesc. Nu te teme de acest ucigaș, ci fii vrednic de frații tăi și primește moartea, ca să te dobândesc iarăși, cu mila lui Dumnezeu, împreună cu frații tăi”. După fii s-⁠a săvârșit și mama, mulțumind bucuroasă lui Dumnezeu că și ea, și copiii și-⁠au dat sufletele pentru Legea Domnului Atotțiitorul.